1Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Iosif: Iată, tatăl tău [este] bolnav; iar el a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.
2Şi i s-a spus lui Iacob, zicând: Iată, fiul tău, Iosif, vine la tine; şi Israel s-a întărit şi a şezut pe pat.
3Şi Iacob i-a spus lui Iosif: Dumnezeu cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara lui Canaan, şi m-a binecuvântat.
4Şi mi-a spus: Iată, te voi face roditor şi te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; şi voi da această ţară seminţei tale după tine [ca] stăpânire veşnică.
5Şi acum cei doi fii ai tăi, Efraim şi Manase, care ţi s-au născut în ţara Egiptului înainte să vin la tine în Egipt, [sunt] ai mei; ca Ruben şi Simeon, vor fi ai mei.
6Şi urmaşii tăi, pe care îi naşti după ei, vor fi ai tăi [şi] vor fi chemaţi după numele fraţilor lor în moştenirea lor.
7Şi cât despre mine, când eu am venit din Padan, Rahela a murit lângă mine în ţara lui Canaan, pe cale, pe când nu [era] decât o bucată de drum [până] să ajungem la Efrata; şi eu am îngropat-o acolo, pe calea Efratei, care [este] Betleem.
8¶ Şi Israel a privit pe fiii lui Iosif şi a spus: Cine [sunt] aceştia?
9Şi Iosif a spus tatălui său: Ei [sunt] fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat în acest [loc]. Iar el a spus: Adu-i la mine, te rog şi îi voi binecuvânta.
10Acum ochii lui Israel erau slabi din cauza vârstei, [aşa că] nu putea vedea. Şi i-a adus aproape de el; şi i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.
11Şi Israel i-a spus lui Iosif: Nu mă gândisem să văd faţa ta; şi, iată, Dumnezeu mi-a arătat de asemenea sămânţa ta.
12Şi Iosif i-a scos dintre genunchii săi şi s-a prosternat el însuşi cu faţa lui la pământ.
13Şi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în mâna sa dreaptă, spre mâna stângă a lui Israel, şi pe Manase în mâna sa stângă, spre mâna dreaptă a lui Israel, şi [i]-a apropiat de el.
14Şi Israel a întins mâna sa dreaptă şi a pus-[o] pe capul lui Efraim, care [era] mai tânăr, şi mâna sa stângă peste capul lui Manase, punând mâinile sale în mod voit [astfel]; fiindcă Manase [era] întâiul născut.
15Şi a binecuvântat pe Iosif şi a spus: Dumnezeu, înaintea căruia părinţii mei, Avraam şi Isaac, au umblat, Dumnezeul care m-a hrănit cât a fost viaţa mea de lungă până în această zi,
16Îngerul care m-a răscumpărat din tot răul, să binecuvânteze băieţii; şi numele meu să fie chemat peste ei şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac; şi ei să devină o mulţime în mijlocul pământului.
17Şi când Iosif a văzut că tatăl său a pus mâna sa dreaptă peste capul lui Efraim, aceasta nu i-a plăcut; şi a apucat mâna tatălui său, să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.
18Şi Iosif a spus tatălui său: Nu aşa tată, fiindcă acesta [este] întâiul născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.
19Dar tatăl său a refuzat şi a spus: Ştiu [aceasta] fiul meu, [o] ştiu, el de asemenea va deveni un popor şi el de asemenea va fi mare; dar cu adevărat, fratele lui mai tânăr va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va deveni o mulţime de naţiuni.
20Şi i-a binecuvântat în acea zi, spunând: În tine Israel va binecuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă pe tine ca pe Efraim şi ca pe Manase; şi a aşezat pe Efraim înaintea lui Manase.
21Şi Israel i-a spus lui Iosif: Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu tine şi te va aduce din nou în ţara părinţilor tăi.
22Mai mult, ţi-am dat o porţie mai mult decât fraţilor tăi, pe care i-am scos din mâna amoritului cu sabia mea şi cu arcul meu.