2Şi s-a întâmplat, după ce au terminat de mâncat grânele pe care le-au adus din Egipt, că tatăl lor le-a spus: Mergeţi din nou, cumpăraţi-ne puţină hrană.
3Şi Iuda i-a vorbit, spunând: Bărbatul ne-a avertizat hotărât, spunând: Nu îmi veţi vedea faţa decât dacă fratele vostru [va fi] cu voi.
4Dacă voieşti să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, vom coborî şi vom cumpăra pentru tine hrană;
5Dar dacă nu voieşti să [îl] trimiţi, nu vom coborî, pentru că acel bărbat ne-a spus: Nu veţi vedea faţa mea, decât dacă fratele vostru [va fi] cu voi.
6Şi Israel a spus: Pentru ce aţi lucrat [aşa] [de] rău cu mine, [încât] să spuneţi acelui bărbat că mai aveţi un frate?
7Iar ei au spus: Acel bărbat ne-a întrebat cu de-amănuntul despre starea noastră şi despre rudenia noastră, spunând: [Este] tatăl vostru încă în viaţă? [Mai] aveţi [vreun ][alt] frate? Şi noi i-am spus conform cu tonul acestor cuvinte, puteam noi să ştim cu adevărat că el va spune: Coborâţi pe fratele vostru [aici]?
8Şi Iuda i-a spus lui Israel, tatăl său: Trimite băiatul cu mine şi ne vom ridica şi vom merge; ca să trăim şi să nu murim deopotrivă noi şi tu şi micuţii noştri.
9Eu voi fi garanţie pentru el; din mâna mea îl vei cere; dacă nu ţi-l aduc şi nu îl pun înaintea ta, atunci să suport eu vina pentru totdeauna;
10Căci dacă nu am fi întârziat, cu adevărat acum am fi întorşi [şi] de această a doua oară.
11¶ Şi tatăl lor, Israel, le-a spus: Dacă aşa [trebuie să fie] acum, faceţi aceasta; luaţi din cele mai bune roade din ţară în vasele voastre şi duceţi-i înapoi un dar acelui bărbat, puţin balsam şi puţină miere, mirodenii şi smirnă, nuci şi migdale;
12Şi luaţi dublul banilor în mâna voastră; şi banii care au fost aduşi înapoi la gura sacilor voştri, duceţi-[i] înapoi în mâna voastră; poate aceasta [a fost] o neatenţie.
13Luaţi de asemenea pe fratele vostru şi ridicaţi-vă, mergeţi din nou la acel bărbat;
14Şi Dumnezeu cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui bărbat, ca el să trimită pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Dacă este să fiu văduvit [de copiii mei], eu sunt văduvit.
15¶ Şi bărbaţii au luat acel dar şi au luat dublul banilor în mâna lor şi pe Beniamin; şi s-au ridicat şi au coborât în Egipt şi au stat înaintea lui Iosif.
16Şi când Iosif a văzut pe Beniamin cu ei, a spus administratorului casei sale: Adu [aceşti] bărbaţi în casă şi înjunghie animale şi pregăteşte, pentru că [aceşti] bărbaţi vor mânca cu mine la amiază.
17Şi bărbatul a făcut cum Iosif a cerut; şi bărbatul a adus bărbaţii în casa lui Iosif.
18Şi bărbaţii s-au temut, deoarece au fost aduşi în casa lui Iosif; şi au spus: Din cauza banilor care au fost întorşi înapoi în sacii noştri de prima dată suntem aduşi înăuntru; ca el să caute motiv împotriva noastră şi să cadă asupra noastră şi să ne ia ca robi şi măgarii noştri.
19Şi s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif şi au vorbit îndeaproape cu el la uşa casei,
20Şi au spus: Vai, domnule, noi, într-adevăr, am coborât de prima dată pentru a cumpăra hrană.
21Şi s-a întâmplat când am venit la han, că am deschis sacii noştri şi, iată, banii [fiecărui] bărbat [erau] la gura sacului său, banii noştri în greutate deplină; şi noi am adus aceşti [bani] înapoi în mâna noastră.
22Şi alţi bani am adus [aici] în mâna noastră pentru a cumpăra hrană; nu putem spune cine a pus banii noştri în sacii noştri.
23Iar el a spus: Pace vouă, nu vă temeţi; Dumnezeul vostru şi Dumnezeul tatălui vostru v-a dat comoară în sacii voştri; eu am avut banii voştri. Şi l-a adus pe Simeon la ei.
24Şi bărbatul a adus bărbaţii în casa lui Iosif şi [le-]a dat apă şi ei şi-au spălat picioarele; iar el a dat măgarilor lor nutreţ.
25Şi au pregătit darul înainte să vină Iosif la amiază, pentru că au auzit că vor mânca pâine acolo.
26¶ Şi după ce Iosif a venit acasă, i-au adus darul, care [era] în mâna lor, în casă şi i s-au prosternat până la pământ.
27Iar el i-a întrebat despre bunăstarea [lor] şi a spus: [Este] bine tatăl vostru, bătrânul despre care voi aţi vorbit? Mai trăieşte?
28Iar ei au răspuns: Servitorul tău, tatăl nostru, [este] sănătos, încă trăieşte. Şi ei şi-au aplecat capetele şi s-au prosternat.
29Iar el şi-a ridicat ochii şi a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a spus: [Este] acesta fratele vostru mai tânăr, despre care mi-aţi vorbit? Şi a spus: Dumnezeu să aibă har fața de tine, fiule.
30Şi Iosif s-a grăbit, pentru că adâncurile lui fremătau pentru fratele său; şi a căutat [un loc] [unde] să plângă; şi a intrat în camera [sa] şi a plâns acolo.
31Şi el şi-a spălat faţa şi a ieşit şi s-a stăpânit şi a spus: Puneţi pâine.
32Şi au pus pentru el deoparte şi pentru ei deoparte şi pentru egiptenii care mâncau cu el deoparte, pentru că egiptenii nu pot mânca pâine cu evreii, pentru că aceasta [este] o urâciune pentru egipteni.
33Şi au şezut înaintea lui, întâiul născut conform cu dreptul său de întâi născut şi cel mai tânăr conform tinereţii sale; şi bărbaţii se minunau unul către altul.
34Şi a luat [şi] le-a [trimis] daruri de mâncare din [cele] dinaintea lui; iar darul de mâncare al lui Beniamin era de cinci ori mai mult decât al oricăruia dintre ei. Şi au băut şi s-au bucurat împreună cu el.