1Şi când Iacob a văzut că erau grâne în Egipt, Iacob a spus fiilor săi: De ce vă uitaţi unul la altul?
2Şi a spus: Iată, eu am auzit că sunt grâne în Egipt; coborâţi acolo şi cumpăraţi pentru noi de acolo; ca să trăim şi să nu murim.
3Şi cei zece fraţi ai lui Iosif au coborât pentru a cumpăra grâne în Egipt.
4Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu fraţii săi; căci spunea el: Nu cumva să i se întâmple [vreo] nenorocire.
5Şi fiii lui Israel au venit să cumpere [grâne] printre aceia ce veneau, pentru că era foamete în ţara lui Canaan.
6Şi Iosif [era] guvernatorul peste ţară [şi] el [era cel] ce vindea la toţi oamenii din ţară; şi fraţii lui Iosif au venit şi s-au prosternat înaintea lui [cu] feţele lor la pământ.
7¶ Şi Iosif a văzut pe fraţii săi şi i-a recunoscut, dar s-a prefăcut străin faţă de ei şi le-a vorbit aspru; şi le-a spus: De unde veniţi voi? Iar ei au spus: Din ţara lui Canaan, pentru a cumpăra mâncare.
8Şi Iosif a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.
9Şi Iosif şi-a amintit visele pe care le-a visat despre ei şi le-a spus: Voi [sunteţi] spioni; pentru a vedea goliciunea ţării aţi venit voi.
10Iar ei i-au spus: Nu, domnul meu, ci doar pentru a cumpăra hrană au venit servitorii tăi.
11Noi [suntem] toţi fii ai unui singur bărbat; noi [suntem] [bărbaţi] drepţi, servitorii tăi nu sunt spioni.
12Şi el le-a spus: Nu, ci pentru a vedea goliciunea ţării aţi venit voi.
13Iar ei au spus: Servitorii tăi [sunt] doisprezece fraţi, fii ai unui singur bărbat în ţara lui Canaan; şi, iată, cel mai tânăr [este] astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu [este].
14Şi Iosif le-a spus: Aceasta [este] ceea ce v-am vorbit, zicând, [Sunteţi] spioni;
15Prin aceasta veţi fi încercaţi: Pe viaţa lui Faraon, nu veţi pleca de aici, decât dacă cel mai tânăr frate al vostru vine aici.
16Trimiteţi pe unul dintre voi şi el să aducă pe fratele vostru şi voi veţi fi ţinuţi în închisoare, ca ale voastre cuvinte să fie încercate dacă [este ]adevăr în voi, sau altfel pe viaţa lui Faraon, cu adevărat voi [sunteţi] spioni.
17Şi i-a pus împreună sub pază trei zile.
18Şi Iosif le-a spus [în] a treia zi: Faceţi aceasta şi trăiţi; [fiindcă] eu mă tem de Dumnezeu;
19Dacă voi [sunteţi] drepţi, lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri să fie legat în casa închisorii voastre; mergeţi, căraţi grâne pentru foametea caselor voastre;
20Dar aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; astfel cuvintele voastre vor fi verificate şi nu veţi muri. Şi au făcut astfel.
21¶ Iar ei au spus unul altuia: Noi [suntem] într-adevăr vinovaţi referitor la fratele nostru, în aceea că noi am văzut chinul sufletului său, când ne-a implorat şi am refuzat să [îl] ascultăm; pentru aceasta a venit această strâmtorare peste noi.
22Şi Ruben le-a răspuns, zicând: Nu v-am spus eu, zicând: Nu păcătuiţi împotriva copilului; dar aţi refuzat să ascultaţi? Şi acum, iată, şi sângele lui [ne] este cerut.
23Şi nu au ştiut că Iosif [îi ]înţelegea, pentru că le vorbea printr-un traducător.
24Şi s-a întors [cu spatele] la ei şi a plâns; şi s-a întors la ei din nou şi a vorbit îndeaproape cu ei şi a luat pe Simeon de la ei şi l-a legat înaintea ochilor lor.
25Atunci Iosif a poruncit să le umple sacii cu grâne şi să pună înapoi banii fiecărui bărbat în sacul lui şi să le dea provizii pentru drum: şi astfel le-a făcut.
26Şi au încărcat grâne pe măgarii lor şi au plecat de acolo.
27Şi pe când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ la han, a văzut banii săi, pentru că, iată, aceştia [erau] la gura sacului său.
28Şi a spus fraţilor săi: Banii mei [îmi] sunt înapoiaţi; şi, iată, [sunt] chiar în sacul meu; şi i-a lăsat inima şi s-au înspăimântat şi şi-au spus unul altuia: Ce [este] aceasta [ce] Dumnezeu ne-a făcut?
29¶ Şi au venit la Iacob, tatăl lor, până în ţara lui Canaan şi i-au spus tot ceea ce li s-a întâmplat, spunând:
30Bărbatul, [care este] domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat de spioni ai ţării.
31Şi noi i-am spus: Noi [suntem ]drepţi, nu suntem spioni,
32Noi [suntem] doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu [este] şi cel mai tânăr [este] în această zi cu tatăl nostru în ţara lui Canaan.
33Şi bărbatul, domnul ţării, ne-a spus: Prin aceasta voi şti că voi [sunteţi ]drepţi: lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri [aici] cu mine şi luaţi [hrana] [pentru] foametea caselor voastre şi plecaţi,
34Şi aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; atunci voi şti că voi nu [sunteţi] spioni, ci [sunteţi ]cinstiţi; [astfel] vă voi elibera pe fratele vostru, iar voi veţi face comerţ în ţară.
35Şi s-a întâmplat, pe când îşi goleau sacii că, iată, legătura de bani a fiecărui bărbat [era] în sacul lui; şi când ei şi tatăl lor au văzut legăturile de bani, au fost înspăimântaţi.
36Şi Iacob, tatăl lor, le-a spus: Voi m-aţi văduvit [de copii]; Iosif nu [este] şi Simeon nu [este] şi voi veţi duce [departe] pe Beniamin; toate aceste lucruri sunt împotriva mea.
37Şi Ruben i-a vorbit tatălui său, spunând: Ucide pe cei doi fii ai mei dacă nu îl aduc [înapoi] la tine; predă-l în mâna mea şi îl voi aduce din nou la tine.
38Iar el a spus: Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele lui este mort şi a rămas singur; dacă i se întâmplă nenorocire pe calea pe care mergeţi, atunci veţi coborî perii mei cărunţi cu întristare în mormânt.