1Acum şarpele era mai viclean decât orice fiară a câmpului pe care DOMNUL Dumnezeu a făcut-o. Şi a spus femeii: Oare a spus Dumnezeu: Să nu mâncaţi din fiecare pom al grădinii?
2Şi femeia a spus şarpelui: Putem[ ]să mâncăm din rodul pomilor grădinii,
3Dar despre rodul pomului care [este] în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: Să nu mâncaţi din el, nici să nu îl atingeţi, ca nu cumva să muriţi.
4Şi şarpele a spus femeii: Nu veţi muri nicidecum;
5Fiindcă Dumnezeu ştie că în ziua în care voi mâncaţi din acesta, atunci ochii voştri vor fi deschişi şi veţi fi ca dumnezei, cunoscând binele şi răul.
6¶ Şi când femeia a văzut că pomul [era] bun pentru mâncare şi că [era] plăcut ochilor şi un pom de dorit să facă pe [cineva] înţelept, ea a luat din rodul lui şi a mâncat şi a dat de asemenea soţului ei [care era] cu ea şi a mâncat [şi] el.
7Şi li s-au deschis ochii la amândoi şi au ştiut că [erau] goi; şi au cusut frunze de smochin laolaltă şi şi-au făcut şorţuri.
8Şi au auzit vocea DOMNULUI Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei; şi Adam şi soţia lui s-au ascuns de prezența DOMNULUI Dumnezeu, printre pomii grădinii.
9¶ Şi DOMNUL Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a spus: Unde [eşti]?
10Iar el a spus: Am auzit vocea ta în grădină şi m-am temut, pentru că [eram] gol; şi m-am ascuns.
11¶ Iar el a spus: Cine ţi-a spus că [erai] gol? Ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?
12Şi omul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o [să fie] cu mine, ea mi-a dat din pom şi eu am mâncat.
13Şi DOMNUL Dumnezeu a spus femeii: Ce [este] aceasta [ce] ai făcut? Şi femeia a spus: Şarpele m-a înşelat şi eu am mâncat.
14¶ Şi DOMNUL Dumnezeu a spus şarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, [eşti] blestemat mai mult decât toate vitele şi mai mult decât fiecare fiară a câmpului; pe pântecele tău vei merge şi ţărână vei mânca toate zilele vieţii tale.
15Şi voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; el îţi va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.
16¶ Femeii i-a spus: Mult îţi voi înmulţi tristeţea şi însărcinarea ta, cu tristeţe vei naşte copii şi dorinţa ta [va fi] spre soţul tău şi el va stăpâni peste tine.
17Şi lui Adam i-a spus: Pentru că ai dat ascultare vocii soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care ţi-am poruncit, zicând: Să nu mănânci din el, blestemat [este] pământul din cauza ta; în tristeţe vei mânca [din ]el toate zilele vieţii tale;
18Spini şi ciulini îţi va aduce şi vei mânca verdeaţa câmpului;
19În sudoarea feţei tale vei mânca pâine, până te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat: căci ţărână [eşti] şi în ţărână te vei întoarce.
20¶ Şi Adam i-a dat soţiei sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21Lui Adam şi soţiei lui, de asemenea, DOMNUL Dumnezeu [le-]a făcut haine de piei şi i-a îmbrăcat.
22¶ Şi DOMNUL Dumnezeu a spus: Iată, omul a devenit ca unul dintre noi, să cunoască binele şi răul. Şi acum, ca nu cumva să îşi întindă mâna şi să ia de asemenea din pomul vieţii şi să mănânce şi să trăiască pentru totdeauna,
23De aceea DOMNUL Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului, [ca] să are pământul din care fusese luat.
24Astfel l-a alungat afară pe om şi a aşezat la est de grădina Edenului [nişte] heruvimi şi o sabie arzând care se întorcea în fiecare parte, pentru a păzi calea pomului vieţii.