1Şi DOMNUL i s-a arătat în câmpiile lui Mamre şi [Avraam] şedea în uşa cortului, în arşiţa zilei.
2Şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el; şi când [i-]a văzut, a alergat de la uşa cortului să îi întâmpine şi s-a aplecat la pământ,
3Şi a spus: Domnul meu, dacă am găsit acum favoare înaintea ochilor tăi, te rog, nu trece de la servitorul tău;
4Lăsaţi să se aducă puţină apă, vă rog, şi spălaţi-vă picioarele şi odihniţi-vă sub pom;
5Şi voi aduce o bucată de pâine şi mângâiaţi-vă inimile; după aceea veţi trece mai departe, fiindcă de aceea aţi venit voi la servitorul vostru. Iar ei au spus: Aşa să faci, precum ai spus.
6Şi Avraam s-a grăbit în cort la Sara şi a spus: Pregăteşte repede trei măsuri din floarea făinii, frământ[-o] şi fă turte pe vatră.
7Şi Avraam a alergat la cireadă şi a adus un viţel fraged şi bun şi [l-]a dat unui tânăr, iar acesta s-a grăbit să îl pregătească.
8Şi a luat unt şi lapte şi viţelul pe care l-a pregătit şi [l-]a pus înaintea lor şi a stat în picioare lângă ei sub pom şi au mâncat.
9¶ Iar ei i-au spus: Unde [este] Sara, soţia ta? Iar el a spus: Iată, în cort.
10Iar el a spus: Eu cu adevărat mă voi întoarce la tine, conform timpului vieţii; şi, iată, Sara, soţia ta, va avea un fiu. Şi Sara a auzit [aceasta] în uşa cortului, care [era] în spatele lui.
11Acum Avraam şi Sara [erau] bătrâni [şi] mult înaintaţi în vârstă [şi] a încetat a mai fi cu Sara, conform rânduielii femeilor.
12De aceea Sara a râs în ea însăşi, spunând: După ce am îmbătrânit să mai am eu plăcere, domnul meu fiind şi el bătrân?
13Şi DOMNUL i-a spus lui Avraam: Pentru ce a râs Sara, spunând: Cu adevărat să nasc eu, care sunt bătrână?
14Este vreun lucru prea greu pentru DOMNUL? La timpul rânduit mă voi întoarce la tine, conform timpului vieţii; şi Sara va avea un fiu.
15Atunci Sara a negat, spunând: Nu am râs: pentru că îi era teamă. Dar el a spus: Ba da, ai râs.
16¶ Şi oamenii s-au ridicat de acolo şi au privit spre Sodoma: Şi Avraam a mers cu ei să îi conducă pe cale.
17Şi DOMNUL a spus: Voi ascunde eu de Avraam ceea ce fac,
18Văzând că Avraam cu adevărat va deveni o naţiune mare şi puternică şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în el?
19Pentru că îl cunosc că va porunci copiilor săi şi casei lui după el şi ei vor ţine calea DOMNULUI, pentru a face dreptate şi judecată, ca DOMNUL să aducă peste Avraam ceea ce a vorbit despre el.
20Şi DOMNUL a spus: Pentru că strigătul Sodomei şi Gomorei este mare şi pentru că păcatul lor este foarte apăsător,
21Voi coborî acum şi voi vedea dacă au făcut în întregime conform cu strigătul ei, ce a venit până la mine; şi dacă nu, voi şti.
22Şi bărbaţii şi-au întors feţele de acolo şi au mers spre Sodoma, dar Avraam mai stătea [încă] în picioare înaintea DOMNULUI.
23¶ Şi Avraam s-a apropiat şi a spus: Vei nimici de asemenea pe cel drept cu cel stricat?
24De ar fi cumva cincizeci de drepţi înăuntrul cetăţii: vei nimici de asemenea şi nu vei cruţa locul pentru cei cinzeci de drepţi care [sunt] în el?
25Departe de tine fie să faci astfel, să ucizi pe cel drept cu cel stricat şi cel drept să fie ca cel stricat, departe de tine fie aceasta. Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?
26Iar DOMNUL a spus: Dacă găsesc în Sodoma cincizeci de drepţi înăuntrul cetăţii, atunci voi cruţa tot acel loc din cauza lor.
27Şi Avraam a răspuns şi a zis: Iată acum, cutez să vorbesc Domnului, [eu,] care [sunt doar] ţărână şi cenuşă;
28De ar lipsi cumva cinci din cei cincizeci de drepţi: vei distruge toată cetatea [pentru lipsa a] cinci? Iar el a spus: Dacă găsesc acolo patruzeci şi cinci, nu [o] voi distruge.
29Şi i-a vorbit din nou şi a spus: De ar fi cumva patruzeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu voi face [aceasta] din cauza [celor ]patruzeci.
30Iar el i-a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi vorbi: De ar fi cumva treizeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu voi face [aceasta], dacă găsesc treizeci acolo.
31Iar el a spus: Iată acum, eu cutez să vorbesc Domnului: De ar fi cumva douăzeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu [o] voi distruge din cauza a douăzeci.
32Iar el a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi mai vorbi doar de această dată: De ar fi cumva [doar] zece găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu[ o] voi distruge din cauza a zece.
33Şi DOMNUL a plecat imediat după ce a încetat să vorbească îndeaproape cu Avraam şi Avraam s-a întors la locul său.