1Și după aceea Moise și Aaron au intrat și au spus lui Faraon: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi țină o sărbătoare în pustie.
2Și Faraon a spus: Cine [este] DOMNUL, ca să ascult de vocea lui pentru a lăsa pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe DOMNUL, nici nu voi lăsa pe Israel să plece.
3¶ Iar ei au spus: Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi; lasă-ne să mergem, te rugăm, [într-o] călătorie de trei zile în deșert și să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeul nostru, ca nu cumva el să cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie.
4Și împăratul Egiptului le-a spus: Moise și Aaron, de ce eliberați poporul de la muncile lui? Mergeți la poverile voastre.
5Și Faraon a spus: Iată, poporul țării, acum [ei sunt] mulți și îi faceți să se odihnească de poverile lor.
6Și Faraon a poruncit în aceeași zi asupritorilor poporului și ofițerilor lor, spunând:
7Să nu mai dați poporului paie pentru a face cărămidă, ca până acum, să meargă ei să își adune paie.
8Și numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să le impuneți; nu scădeți [nimic] din el, pentru că [sunt] leneși; de aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem [și] să sacrificăm Dumnezeului nostru.
9Îngreunați munca acestor oameni, ca ei să ostenească în ea; și să nu dea atenție la cuvinte deșarte.
10¶ Și asupritorii poporului au ieșit și ofițerii lor și au vorbit poporului, spunând: Astfel spune Faraon: Nu vă voi da paie.
11Mergeți, procurați-vă paie de unde le puteți găsi; totuși nimic din munca voastră nu va fi micșorat.
12Așa că poporul a fost împrăștiat prin toată țara Egiptului să adune miriște în loc de paie.
13Și asupritorii [îi] grăbeau, spunând: Împliniți muncile voastre, sarcinile [voastre] zilnice, ca și când erau paie.
14Și ofițerii copiilor lui Israel, pe care asupritorii Faraonului i-au pus peste ei, au fost bătuți [și] întrebați: Pentru ce nu ați împlinit sarcina voastră în facerea de cărămizi deopotrivă ieri și azi, ca până acum?
15¶ Atunci ofițerii copiilor lui Israel au venit și au strigat la Faraon, spunând: Pentru ce te porți astfel cu servitorii tăi?
16Nu este dat [niciun] pai servitorilor tăi și ne spun: Faceți cărămizi! Și, iată, servitorii tăi [sunt] bătuți; dar vina [este] în propriul tău popor.
17Dar el a spus: Voi [sunteți] leneși, [sunteți] leneși; de aceea spuneți: Lasă-ne să mergem [și] să sacrificăm DOMNULUI.
18Duceți-vă acum și lucrați; căci nu vi se va da [niciun] pai, totuși veți da același număr de cărămizi.
19Și ofițerii copiilor lui Israel au văzut [că] [erau] într-o [situație] rea, după ce s-a spus: Nu veți micșora [nimic] din sarcina voastră zilnică de cărămizi.
20Și l-au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care stăteau în picioare pe cale, pe când veneau de la Faraon,
21Și le-au spus: DOMNUL să privească spre voi și să judece; fiindcă ați făcut mirosul nostru să fie detestat în ochii lui Faraon și în ochii servitorilor săi, să pună o sabie în mâna lor pentru a ne ucide.
22Și Moise s-a întors la DOMNUL și a spus: Doamne, pentru ce te-ai purtat atât de rău cu acest popor? De ce oare m-ai trimis?
23Căci de când am venit la Faraon să vorbesc în numele tău, el a făcut rău acestui popor; și nu ai eliberat nicidecum pe poporul tău.