1Când Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, a auzit despre tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru Moise și pentru Israel, poporul său, [și] că DOMNUL a scos pe Israel din Egipt,
2Atunci Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, soția lui Moise, după ce el a trimis-o înapoi,
3Și pe cei doi fii ai ei, dintre care numele unuia [era] Gherșom, pentru că a spus el: Am fost străin într-o țară străină;
4Și numele celuilalt [era] Eliezer, pentru că Dumnezeul tatălui meu, [a spus el], [a fost] ajutorul meu și m-a eliberat de sabia Faraonului.
5Și Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii lui și cu soția lui la Moise în pustie, unde își așezase tabăra la muntele lui Dumnezeu;
6Și i-a spus lui Moise: Eu, Ietro, socrul tău, am venit la tine și soția ta și cei doi fii ai ei cu ea.
7¶ Și Moise a ieșit să întâlnească pe socrul său și s-a prosternat și l-a sărutat; și s-au întrebat unul pe celălalt despre bunăstarea [lor]; și au intrat în cort.
8Și Moise a istorisit socrului său tot ceea ce DOMNUL a făcut lui Faraon și egiptenilor de dragul lui Israel [și] toată durerea care a venit peste ei pe cale și [cum] DOMNUL i-a eliberat.
9Și Ietro s-a bucurat pentru toată bunătatea pe care DOMNUL o făcuse lui Israel, pe care el l-a eliberat din mâna egiptenilor.
10Și Ietro a spus: Binecuvântat [fie] DOMNUL, care te-a eliberat din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, care a eliberat poporul de sub mâna egiptenilor.
11Acum știu că DOMNUL [este] mai mare decât toți dumnezeii, pentru că în lucrul în care s-au purtat cu mândrie, [el a fost] deasupra lor.
12Și Ietro, socrul lui Moise, a luat o ofrandă arsă și sacrificii pentru Dumnezeu, și Aaron a venit și toți bătrânii lui Israel, pentru a mânca pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.
13¶ Și s-a întâmplat, a doua zi, că Moise s-a așezat să judece poporul; și poporul a stat în picioare lângă Moise de dimineața până seara.
14Și când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el poporului, a spus: Ce [este] acest lucru pe care tu îl faci poporului? De ce șezi tu singur și tot poporul stă în picioare lângă tine de dimineața până seara?
15Și Moise i-a spus socrului său: Deoarece oamenii vin la mine să întrebe pe Dumnezeu;
16Când au ceva [de judecat], ei vin la mine; și judec între unul și celălalt și [le] fac cunoscute[ ]statutele lui Dumnezeu și legile lui.
17Și socrul lui Moise i-a spus: Lucrul pe care îl faci nu [este] bun.
18Cu adevărat te vei epuiza, deopotrivă tu și acest popor care [este] cu tine, pentru că acest lucru [este] prea greu pentru tine; nu ești în stare să îl împlinești singur.
19Dă ascultare acum vocii mele, îți voi da sfat și Dumnezeu va fi cu tine: Fii pentru popor înaintea lui Dumnezeu, ca să aduci cauzele [lor] lui Dumnezeu;
20Și învață-i rânduieli și legi și arată-le calea în care trebuie să umble și lucrarea pe care trebuie să o facă.
21Mai mult, caută din tot poporul bărbați capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbați ai adevărului, urând lăcomia; și pune-i peste ei, [pentru a] [fi] conducători a mii [și] conducători a sute, conducători a cincizeci și conducători a zeci;
22Și ei să judece poporul în tot timpul; și să fie, [că] fiecare lucru mare îl vor aduce la tine, dar fiecare lucru mic îl vor judeca ei; așa va fi mai ușor pentru tine și vor purta [povara] împreună cu tine.
23Dacă vei face acest lucru și Dumnezeu îți poruncește [astfel], atunci vei fi în stare să înduri și tot acest popor va merge de asemenea la locul lui în pace.
24Atunci Moise a dat ascultare vocii socrului său și a făcut tot ce a spus el.
25Și Moise a ales bărbați capabili din tot Israelul și i-a făcut căpetenii peste popor, conducători a mii, conducători a sute, conducători a cincizeci și conducători a zeci.
26Și au judecat poporul în tot timpul, lucrurile grele le aduceau la Moise, dar fiecare lucru mic îl judecau ei înșiși.
27Și Moise a lăsat pe socrul său să plece; și el a plecat pe calea lui în țara sa.