1Și au pornit de la Elim și toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia lui Sin, care [este] între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a celei de a doua luni după ieșirea lor din țara Egiptului.
2Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron în pustie;
3Și copiii lui Israel le-au spus: Mai bine am fi murit prin mâna DOMNULUI în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne [și] când mâncam pâine pe săturate, pentru că ne-ați scos în această pustie să ucideți această toată adunare cu foamete.
4Atunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, voi face să plouă pâine din cer pentru voi; și poporul va ieși și va aduna o anumită cantitate în fiecare zi, ca să îi încerc, dacă vor umbla în legea mea, sau nu.
5Și se va întâmpla, că în a șasea zi vor pregăti [ceea] ce aduc înăuntru; și aceasta va fi de două ori mai mult decât adună zilnic.
6Și Moise și Aaron le-au spus tuturor copiilor lui Israel: Seara, veți cunoaște că DOMNUL v-a scos din țara Egiptului;
7Și dimineața, veți vedea gloria DOMNULUI; pentru aceea că el aude cârtirile voastre împotriva DOMNULUI; și ce [suntem] noi ca să cârtiți împotriva noastră?
8Și Moise a spus: Când DOMNUL va da carne să mâncați seara și dimineața pâine pe săturate, [va fi semn] că DOMNUL aude cârtirile voastre pe care le cârtiți împotriva lui; și ce [suntem] noi? Cârtirile voastre nu [sunt] împotriva noastră, ci împotriva DOMNULUI.
9Și Moise i-a zis lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiați-vă înaintea DOMNULUI; fiindcă el a auzit cârtirile voastre.
10Și s-a întâmplat, pe când Aaron vorbea întregii adunări a copiilor lui Israel, că au privit spre pustie și, iată, gloria DOMNULUI a apărut în nor.
11Și DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:
12Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Vorbește-le, zicând: Veți mânca seara carne și dimineața veți fi săturați cu pâine; și veți cunoaște că eu [sunt] DOMNUL Dumnezeul vostru.
13¶ Și s-a întâmplat, că seara prepelițele au venit și au acoperit tabăra; și dimineața roua era întinsă de jur împrejurul oștirii.
14Și după ce roua care era întinsă s-a ridicat, iată, pe fața pustiei [era] ceva mărunt rotund, mic, precum bruma pe pământ.
15Și când copiii lui Israel au văzut[-o], au spus unul altuia: Aceasta [este] mană, pentru că nu știau ce [era]. Și Moise le-a spus: Aceasta [este] pâinea pe care DOMNUL v-a dat-o să mâncați.
16Acesta [este] lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit: Adunați din ea, fiecare conform cu mâncarea lui, un omer pentru fiecare om, [conform] cu numărul persoanelor voastre; luați fiecare pentru [cei] care [s][unt] în corturile lui.
17Și copiii lui Israel au făcut așa și au adunat, unii mai mult, unii mai puțin.
18Și când au măsurat-[o] cu un omer, cel ce adunase mult nu avea nimic peste și cel ce a adunat puțin nu avea lipsă; au adunat fiecare conform cu mâncarea lui.
19Și Moise a spus: Să nu lase nimeni din aceasta până dimineața.
20Totuși nu au dat ascultare lui Moise; ci unii dintre ei au lăsat din aceasta până dimineața și a făcut viermi și s-a împuțit; și Moise s-a înfuriat pe ei.
21Și au adunat-o în fiecare dimineață, fiecare conform cu mâncarea lui; și când soarele se înfierbânta, [atunci] se topea.
22¶ Și s-a întâmplat, [că] în a șasea zi au adunat de două ori mai multă pâine, doi omeri pentru un [om]; și toți conducătorii adunării au venit și i-au spus lui Moise.
23Iar el le-a spus: Aceasta [este ceea] ce DOMNUL a spus: Mâine [este] odihna sfântului sabat către DOMNUL; coaceți [ceea] ce aveți să coaceți [astăzi] și fierbeți ce [aveți] să fierbeți; și ce rămâne peste, puneți deoparte pentru voi ca să se păstreze până dimineața.
24Și au pus-o deoparte până dimineața, precum Moise a poruncit; și nu s-a împuțit, nici nu a fost vreun vierme în ea.
25Și Moise a spus: Mâncați-o astăzi; căci astăzi [este] un sabat către DOMNUL; astăzi nu o veți găsi în câmp.
26Șase zile o veți aduna; dar în ziua a șaptea, [care este] sabatul, nu va fi nimic în ea.
27Și s-a întâmplat, [că] au ieșit [unii] dintre oameni în ziua a șaptea să adune și nu au găsit [nimic].
28Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când veți refuza să țineți poruncile mele și legile mele?
29Vedeți, pentru că DOMNUL v-a dat sabatul, de aceea vă dă în ziua a șasea pâinea pentru două zile; stați fiecare om la locul lui, să nu iasă nimeni din locul lui în ziua a șaptea.
30Așa că poporul s-a odihnit în ziua a șaptea.
31Și casa lui Israel a pus numele acesteia, Mana; și [era] asemănătoare seminței de coriandru, albă; și gustul [era] asemănător turtei [făcute] cu miere.
32¶ Și Moise a spus: Acesta [este] lucrul pe care DOMNUL îl poruncește: Umpleți un omer cu aceasta pentru a fi păstrată pentru generațiile voastre; ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din țara Egiptului.
33Și Moise i-a spus lui Aaron: Ia un vas și pune un omer plin cu mană în el și așază-l înaintea DOMNULUI, pentru a fi păstrat pentru generațiile voastre.
34Așa cum DOMNUL a poruncit lui Moise, așa Aaron l-a așezat înaintea Mărturiei, pentru a fi păstrat.
35Și copiii lui Israel au mâncat mana patruzeci de ani, până ce au ajuns într-o țară locuită; au mâncat mană, până ce au ajuns la granițele țării lui Canaan.