1Este un rău pe care l-am văzut sub soare și acesta [este] obișnuit printre oameni:
2Un om căruia Dumnezeu i-a dat bogății, avere și onoare, încât nu îi lipsește nimic pentru sufletul său din tot ce dorește, totuși Dumnezeu nu îi dă putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă; aceasta [este] deșertăciune și aceasta [este] o boală rea.
3Dacă un om naște o sută de [copii] și trăiește mulți ani, încât zilele anilor lui sunt multe iar sufletul lui nu s-a săturat cu bine și de asemenea nu are îngropare, eu spun, [că] un făt lepădat [este] mai bun decât el.
4Pentru că el vine cu deșertăciune și pleacă în întuneric și numele lui va fi acoperit cu întuneric.
5Mai mult, el nu a văzut soarele, nici nu a cunoscut [vreun lucru]; acesta are mai multă odihnă decât celălalt.
6Da, chiar dacă de două ori ar trăi o mie de ani, totuși nu ar vedea niciun bine; nu merg toți în același loc?
7¶ Toată munca omului [este] pentru gura lui și totuși pofta nu se satură.
8Căci ce are înțeleptul mai mult decât prostul? Ce are săracul, care știe să umble înaintea celor vii?
9Mai bună [este] vederea ochilor decât rătăcirea dorinței; aceasta [este] de asemenea deșertăciune și chinuire a duhului.
10Ceea ce a fost, deja a primit un nume, și se știe că [este] om; nici nu se va certa cu cel ce este mai tare decât el.
11¶ Văzând că sunt multe lucruri care înmulțesc deșertăciunea, cu ce [este] omul mai bun?
12Căci cine cunoaște ce [este] bine pentru om în [această] viață, în toate zilele vieții sale deșerte pe care el le petrece ca o umbră? Căci cine poate spune unui om ce va fi după el sub soare?