1Amintește-ți acum de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte să vină zilele cele rele și să se apropie anii când vei spune: Nu am nicio plăcere în ei.
2Înainte să se întunece soarele, sau lumina, sau luna, sau stelele, și de a se întoarce norii după ploaie.
3În ziua când păzitorii casei tremură și cei puternici se încovoaie, și măcinătorii încetează fiindcă sunt puțini, și cei ce se uită prin ferestre se întunecă,
4Și se vor închide ușile dinspre străzi, când slăbește sunetul măcinatului, și el se va ridica la cântatul păsării și toate fiicele muzicii vor fi înjosite;
5De asemenea [le ]va fi frică[ de orice] înălțime, și spaimele vor fi pe cale și migdalul va înflori și lăcusta va fi o povară și dorința va eșua, pentru că omul merge la căminul său veșnic și bocitorii merg pe străzi;
6Înainte ca funia de argint să fie dezlegată, sau vasul de aur să fie spart, sau ulciorul spart la fântână, sau roata spartă la izvor.
7Atunci țărâna se va întoarce în pământ așa cum a fost, și duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.
8¶ Deșertăciunea deșertăciunilor, spune predicatorul; totul [este] deșertăciune.
9Și mai mult, pentru că predicatorul a fost înțelept, a mai învățat pe popor cunoaștere; da, el a judecat bine și a căutat [și] a pus în ordine multe proverbe.
10Predicatorul a căutat să afle cuvinte bine primite; și [ceea ce ]s-a scris [este] integru, cuvinte ale adevărului.
11Cuvintele înțeleptului sunt ca țepușe și ca piroane înfipte [de] maeștrii adunărilor, date de un [singur] păstor.
12Și, mai mult, fiul meu, fii avertizat prin acestea; în facerea multor cărți [nu este] sfârșit, și mult studiu [este] oboseală pentru carne.
13¶ Să ascultăm concluzia tuturor celor spuse: Teme-te de Dumnezeu și ține poruncile lui, căci aceasta [este] întreaga [datorie] a omului.
14Fiindcă Dumnezeu va aduce fiecare lucrare la judecată, cu fiecare lucru tainic, fie bun, fie[ ]rău.