1Şi Moise a chemat tot Israelul şi le-a spus: Ascultă, Israele, statutele şi judecăţile pe care le vorbesc astăzi în urechile voastre, ca să le învăţaţi şi să le ţineţi şi să le împliniţi.
2DOMNUL Dumnezeul nostru a făcut cu noi un legământ în Horeb.
3Nu cu părinţii noştri a făcut DOMNUL acest legământ, ci cu noi, [adică ]cu noi, toţi aceştia care [suntem] în viaţă astăzi.
4DOMNUL a vorbit cu voi faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului,
5(Eu stăteam în timpul acela între DOMNUL şi voi, ca să vă arăt cuvântul DOMNULUI, pentru că vă temeaţi din cauza focului şi nu v-aţi urcat pe munte), spunând:
6¶ Eu [sunt] DOMNUL Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
7Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine.
8Să nu îţi faci chip cioplit [sau ]vreo asemănare a ceea ce [este] sus în cer, sau a ceea ce [este] jos pe pământ sau a ceea ce [este] în apele de sub pământ,
9Să nu te prosterni înaintea lor, nici să nu le serveşti, pentru că eu, DOMNUL Dumnezeul tău, [sunt] un Dumnezeu gelos, pedepsind nelegiuirea părinţilor peste copii până la a treia şi a patra [generaţie ]a celor care mă urăsc,
10Şi arătând milă la mii dintre cei care mă iubesc şi păzesc poruncile mele.
11Să nu iei în deşert numele DOMNULUI Dumnezeul tău, pentru că DOMNUL nu [îl ]va considera nevinovat pe cel care ia în deşert numele lui.
12Ţine ziua sabatului ca să o sfinţeşti, precum ţi-a poruncit DOMNUL Dumnezeul tău.
13Lucrează şase zile şi fă toată munca ta;
14Dar ziua a şaptea [este] sabatul pentru DOMNUL Dumnezeul tău; să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servitoarea ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreuna dintre vitele tale, nici străinul tău care [este] înăuntrul porţilor tale, ca să se odihnească şi servitorul tău şi servitoarea ta, la fel ca tine.
15Şi aminteşte-ţi că ai fost servitor în ţara Egiptului şi [că] DOMNUL Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ întins; de aceea ţi-a poruncit DOMNUL Dumnezeul tău să ţii ziua sabatului.
16Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, precum ţi-a poruncit DOMNUL Dumnezeul tău, ca să ţi se lungească zilele şi ca să îţi meargă bine, în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.
17Să nu ucizi.
18Nici să nu comiţi adulter.
19Nici să nu furi.
20Nici să nu depui mărturie falsă împotriva aproapelui tău.
21Nici să nu doreşti soţia aproapelui tău, nici să nu pofteşti casa aproapelui tău, câmpul său, sau servitorul lui sau servitoarea lui, boul lui sau măgarul lui, sau [ceva] din ce [este] al aproapelui tău.
22Aceste cuvinte le-a vorbit DOMNUL către toată adunarea voastră, pe munte, din mijlocul focului, din nor şi din întuneric gros, cu voce tare, şi nu a mai adăugat nimic. Şi le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie.
23¶ Şi s-a întâmplat, când aţi auzit vocea din mijlocul întunericului, (fiindcă muntele ardea cu foc), că v-aţi apropiat de mine, [adică ]toţi capii triburilor voastre şi bătrânii voştri;
24Şi aţi spus: Iată, DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a arătat gloria sa şi măreţia sa şi i-am auzit vocea din mijlocul focului; am văzut astăzi că Dumnezeu vorbeşte cu omul şi [omul] trăieşte.
25Şi acum pentru ce să murim? Pentru că acest foc mare ne va mistui, dacă vom mai auzi vocea DOMNULUI Dumnezeul nostru vom muri.
26Fiindcă cine [este acela], ca noi, din toată făptura, care a auzit vocea Dumnezeului cel viu vorbind din mijlocul focului, şi a trăit?
27Apropie-te tu şi auzi tot ce va spune DOMNUL Dumnezeul nostru şi vorbeşte-ne tu, tot ce îţi va vorbi DOMNUL Dumnezeul nostru; şi vom auzi şi vom face.
28Şi DOMNUL a auzit vocea cuvintelor voastre, când mi-aţi vorbit, şi DOMNUL mi-a spus: Am auzit vocea cuvintelor acestui popor, pe care le-a spus către tine, bine au spus tot ce au spus.
29O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de mine şi să păzească întotdeauna toate poruncile mele, ca să le fie bine, lor şi copiilor lor, pentru totdeauna!
30Du-te, spune-le: Întoarceţi-vă la corturile voastre.
31Dar cât despre tine, stai aici lângă mine şi îţi voi spune toate poruncile şi statutele şi judecăţile care să îi înveţi să [le] împlinească în ţara pe care le-o dau să o stăpânească.
32Să luaţi seama să faceţi de aceea precum v-a poruncit DOMNUL Dumnezeul vostru, să nu vă abateţi la dreapta sau la stânga.
33Să umblaţi în toate căile pe care vi le-a poruncit DOMNUL Dumnezeul vostru, ca să trăiţi şi [să] [vă] [fie] bine şi [să] [vă] lungiţi zilele în ţara pe care o veţi stăpâni.