1Deschideţi urechea voi, cerurilor, şi voi vorbi; şi ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
2Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă şi ca ploile peste iarbă,
3Pentru că voi vesti numele DOMNULUI, daţi măreţie Dumnezeului nostru.
4[El este] Stânca, lucrarea sa [este] desăvârşită, pentru că toate căile lui [sunt] judecată, el este un Dumnezeu al adevărului şi fără nelegiuire, el [este] just şi drept.
5Ei s-au corupt, pata lor nu [este] cea a copiilor lui, [sunt ]o generaţie perversă şi strâmbă.
6Astfel răsplătiţi voi DOMNULUI, popor prost şi neînţelept? Nu [este] el Tatăl tău [care ]te-a cumpărat? Nu te-a făcut el şi te-a întemeiat?
7¶ Aminteşte-ţi de zilele din vechime, ia aminte la anii multor generaţii, întreabă pe tatăl tău şi îţi va arăta, pe bătrânii tăi şi îţi vor spune.
8Când cel Preaînalt a împărţit naţiunilor moştenirea lor, când a separat pe fiii lui Adam, a aşezat graniţele poporului conform cu numărul copiilor lui Israel;
9Pentru că partea DOMNULUI [este] poporul său; Iacob [este] sorţul moştenirii sale.
10El l-a găsit într-un pământ, intr-un deşert; într-o risipire, pustiu al urletelor; l-a condus, l-a instruit, l-a păzit ca pe lumina ochiului său.
11Precum îşi scutură acvila cuibul, pluteşte peste puii săi, îşi întinde aripile, îi ia, îi poartă pe aripile ei tari,
12[Astfel] l-a condus DOMNUL, singur, şi nu [a fost] niciun dumnezeu străin cu el.
13L-a făcut să călărească pe înălţimile pământului, ca să mănânce rodul câmpului; şi l-a făcut să sugă miere din stâncă şi untdelemn din stânca de cremene;
14Unt de [la ]vaci şi lapte de [la ]oi, cu grăsimea mieilor şi berbeci de rasă din Basan şi ţapi cu grăsimea rărunchilor grâului; şi ai băut sângele pur al strugurelui.
15¶ Dar Ieşurun s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior, te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat, te-ai acoperit [cu grăsime]; atunci l-a părăsit pe Dumnezeul [care] l-a făcut şi a dispreţuit Stânca salvării lui.
16L-au provocat la gelozie cu [dumnezei ]străini, l-au provocat la mânie cu urâciuni.
17Au sacrificat dracilor [şi ]nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu i-au cunoscut, unora noi, de curând veniţi, de care părinţii voştri nu s-au temut.
18De Stânca, [cea] care te-a născut, tu ai uitat şi nu ţi-ai adus aminte de Dumnezeul, care te-a format.
19¶ Şi când DOMNUL a văzut, [i]-a detestat din cauza provocării fiilor săi şi a fiicelor sale.
20Şi a spus: Îmi voi ascunde faţa de ei, voi vedea care [va fi] sfârşitul lor, pentru că ei [sunt] o generaţie foarte perversă, copii în care nu [este] credinţă.
21M-au întărâtat la gelozie prin [ceea ce] nu [este] Dumnezeu; m-au provocat la mânie cu deşertăciunile lor, şi eu îi voi întărâta la gelozie prin [cei] [ce] nu [sunt ]un popor; îi voi provoca la mânie printr-o naţiune proastă.
22Pentru că în mânia mea s-a aprins un foc şi va arde până la cel mai adânc iad şi va mistui pământul cu venitul lui şi va aprinde temeliile munţilor.
23Voi îngrămădi ticăloşii asupra lor, îmi voi consuma săgeţile peste ei.
24[Vor fi] arşi de foame şi mistuiți de arşiţă pârjolitoare şi de distrugere amară, de asemenea voi trimite dinţii fiarelor asupra lor, cu otrava şerpilor din ţărână.
25Sabia în afară şi teroare înăuntru, amândouă vor nimici pe tânăr şi pe fecioară, pe sugar [şi] pe omul cu perii cărunţi.
26¶ Am spus: Îi voi risipi în colţuri, voi face ca amintirea lor să înceteze dintre oameni,
27Dacă nu m-aş teme de furia duşmanului, ca nu cumva potrivnicii lor să se comporte ciudat[ şi] ca nu cumva să spună: Mâna noastră [este ]înălţată şi nu DOMNUL a făcut toate acestea.
28Pentru că ei [sunt] o naţiune lipsită de sfat [şi] nici [nu este] înţelegere în ei.
29O, de ar fi înţelepţi [şi] de ar înţelege aceasta [şi ]ar lua aminte la sfârşitul lor de pe urmă!
30Cum ar urmări unul o mie şi doi ar pune pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor şi nu i-ar fi închis DOMNUL?
31Pentru că stânca lor nu [este] ca Stânca noastră, chiar duşmanii noştri [sunt] judecători.
32Pentru că viţa lor [este] din viţa Sodomei şi din câmpiile Gomorei, strugurii lor [sunt] struguri de fiere, ciorchinii lor [sunt] amari,
33Vinul lor [este] otrava dragonilor şi veninul crud al viperelor.
34Nu [este] lucrul acesta păstrat la mine[ şi ]sigilat printre tezaurele mele?
35Mie îmi [aparţine] răzbunarea şi recompensa; la timpul [cuvenit] le va aluneca piciorul, pentru că ziua nenorocirii lor [este] aproape şi lucrurile care vor veni peste ei se vor grăbi.
36Pentru că DOMNUL va judeca pe poporul său şi se va pocăi pentru servitorii săi, când va vedea că puterea [lor ]s-a dus şi nu [va fi] nimeni închis, sau lăsat.
37Şi va spune: Unde [sunt] dumnezeii lor, stânca în care s-au încrezut,
38Ei care au mâncat grăsimea sacrificiilor lor[ şi] au băut vinul darurilor lor de băutură? Să se ridice şi să vă ajute[ şi ]să fie protecţia voastră.
39¶ Vedeţi acum că eu, eu [sunt ]el şi nu [este alt] dumnezeu împreună cu mine; eu ucid şi eu dau viaţă; eu rănesc şi eu vindec, şi nu [este] [cineva] care să vă scape din mâna mea.
40Pentru că îmi ridic mâna spre cer şi spun: Eu trăiesc pentru totdeauna.
41Dacă îmi ascut sabia strălucitoare şi mâna mea apucă judecata, voi întoarce răzbunare duşmanilor mei şi voi răsplăti celor care mă urăsc.
42Îmi voi îmbăta săgeţile de sânge şi sabia mea va înghiți carne; [şi le voi îmbăta ]de sângele celor ucişi şi al captivilor, de la începutul răzbunărilor peste duşman.
43Bucuraţi-vă naţiunilor, [cu ]poporul său, pentru că el va răzbuna sângele servitorilor săi şi va întoarce răzbunare potrivnicilor săi şi va fi milos cu ţara sa[ şi ]cu poporul său.
44¶ Şi Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului, el şi Hoşea, fiul lui Nun.
45Şi Moise a terminat de vorbit toate cuvintele acestea [înaintea] întregului Israel,
46Şi le-a spus: Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care le mărturisesc printre voi astăzi, ca să le porunciţi copiilor voştri să ia seama să [le] împlinească, toate cuvintele acestei legi.
47Pentru că nu [este] un lucru deşert pentru voi, pentru că este viaţa voastră, şi prin acest lucru [vă] veţi prelungi zilele în ţara în care treceţi Iordanul, ca să o stăpâniţi.
48Şi DOMNUL a vorbit lui Moise în aceeaşi zi, spunând:
49Urcă-te pe muntele acesta, Abarim, [pe ]muntele Nebo, care [este] în ţara Moabului, care [este] în dreptul Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului, pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel,
50Şi mori pe muntele pe care te vei urca şi adună-te la poporul tău; precum a murit Aaron, fratele tău, pe muntele Hor, şi a fost adunat la poporul său,
51Pentru că aţi încălcat [legea] împotriva mea în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba-Cades, în pustiul Ţin, pentru că nu m-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
52Totuşi tu vei vedea ţara înaintea [ta] dar nu vei intra acolo, în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.