1Când ieşi la bătălie împotriva duşmanilor tăi şi vezi cai şi care[ şi ]un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, pentru că DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, [este] cu tine.
2Şi va fi [astfel], când vă veţi fi apropiat de bătălie, preotul să se apropie şi să vorbească poporului.
3Şi să le spună: Ascultă, Israele! Astăzi vă apropiaţi de bătălia împotriva duşmanilor voştri, să nu vă slăbească inimile; nu vă temeţi şi nu tremuraţi, nici nu vă înspăimântaţi din cauza lor.
4Pentru că DOMNUL Dumnezeul vostru [este] cel care merge cu voi, ca să lupte pentru voi împotriva duşmanilor voştri să vă salveze.
5Şi administratorii să vorbească poporului, spunând: Cine [este] bărbatul care şi-a zidit o casă nouă şi nu a dedicat-o? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în bătălie şi să o dedice altul.
6Şi cine [este] bărbatul care a sădit o vie şi nu a mâncat din ea? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în bătălie şi să mănânce altul din ea.
7Şi cine [este] bărbatul care s-a logodit cu o femeie şi nu a luat-o? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în bătălie şi să o ia altul.
8Şi administratorii să mai vorbească poporului şi să spună: Cine [este] bărbatul [care este ]fricos şi are inima slabă? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să slăbească şi inima fraţilor săi, ca inima lui.
9Şi va fi [astfel, ]după ce administratorii vor termina de vorbit poporului, că vor pune căpetenii ai armatelor să conducă poporul.
10¶ Când te apropii de o cetate ca să lupţi împotriva ei, să îi oferi pace.
11Şi va fi [astfel], dacă îţi va da răspuns de pace şi îţi va deschide, atunci să fie [astfel],[ ]tot poporul care se află în ea să îţi fie tributar şi să îţi servească.
12Şi dacă nu va face pace cu tine, ci se va război împotriva ta, atunci să o asediezi.
13Şi după ce DOMNUL Dumnezeul tău o va fi dat în mâinile tale, să loveşti fiecare parte bărbătească din ea prin ascuţişul sabiei,
14Dar pe femei şi pe micuţi şi pe vite şi tot ce este în cetate, toată prada ei, să le iei pentru tine; şi să mănânci prada duşmanilor tăi, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.
15Astfel să faci tuturor cetăţilor, care [sunt] foarte departe de tine, care nu [sunt] dintre cetăţile acestor naţiuni.
16Dar din cetăţile acestor popoare, pe care ţi le dă DOMNUL Dumnezeul tău [ca] moştenire, să nu laşi viu nimic ce respiră,
17Ci să îi nimiceşti în întregime: pe hitiţi şi pe amoriţi şi pe canaaniţi şi pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi, precum ţi-a poruncit DOMNUL Dumnezeul tău,
18Ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile lor, pe care le-au făcut dumnezeilor lor, şi să păcătuiţi împotriva DOMNULUI Dumnezeul vostru.
19Când vei asedia o cetate mult timp, făcând război împotriva ei ca să o iei, să nu îi distrugi pomii dând cu securea în ei, pentru că poţi să mănânci din ei şi să nu îi retezi (pentru că pomul câmpului [este] [viaţa] omului) pentru a-[i] folosi în asediu,
20Numai pomii, pe care îi cunoşti că nu [sunt] pomi pentru hrană, să îi distrugi şi să îi retezi; şi să ridici întărituri împotriva cetăţii care face război cu tine, până când este cucerită.