1O, de [ai fi fost ]ca fratele meu, care a supt sânii mamei mele! [Când ]te-aş găsi afară, te-aş săruta; da, nu aş fi dispreţuită.
2Te-aş conduce şi[ ]te-aş aduce în casa mamei mele, [care ]m-ar învăţa: Te-aş face să bei din vinul înmiresmat din sucul rodiei mele.
3Mâna lui stângă [să fie ]sub capul meu şi mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze.
4Vă poruncesc fiicelor Ierusalimului, nu stârniţi nici nu treziţi iubirea [mea, ]până când îi place lui.
5¶ Cine [este ]aceasta care vine din pustie, sprijinindu-se pe preaiubitul ei? Te-am ridicat de sub măr; acolo mama ta te-a adus pe lume; acolo te-a adus pe lume [cea care ]te-a născut.
6Pune-mă ca un sigiliu pe inima ta, ca un sigiliu pe braţul tău; căci dragostea [este ]puternică precum moartea; gelozia [este ]crudă precum mormântul; cărbunii ei [sunt ]cărbuni de foc, [cu ]o flacără foarte fierbinte.
7Multe ape nu pot stinge dragostea, nici potopurile nu o pot îneca; dacă [un] om şi-ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi în întregime dispreţuită.
8¶ Avem o soră mică ce nu are sâni; ce vom face pentru sora noastră în ziua când se va vorbi pentru ea?
9Dacă ea [ar fi ]zid, am zidi peste ea un palat din argint; şi dacă [ar fi ]uşă, am închide-o cu scânduri de cedru.
10Eu [sunt ]zid şi sânii mei ca turnuri; atunci am fost în ochii lui ca una care a găsit favoare.
11Solomon a avut o vie la Baal-Hamon; el a arendat via unor păzitori; fiecare trebuia să aducă pentru rodul acesteia o mie de arginţi.
12Via mea, care [este ]a mea, [este ]înaintea mea; o mie să fie pentru tine, Solomon, iar două sute pentru cei ce păzesc rodul ei.
13¶ Tu care locuieşti în grădini, însoţitorii dau ascultare vocii tale; fă-mă să [o ]aud.
14Grăbeşte-te, preaiubitul meu, şi fii precum o căprioară sau un tânăr căprior pe munţii de mirodenii.