1Și David a numărat poporul care [era] cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.
2Și David a trimis o a treia parte din popor sub mâna lui Ioab și o a treia parte sub mâna lui Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o a treia parte sub mâna lui Itai ghititul. Și împăratul a spus poporului: Voi ieși negreșit și eu însumi cu voi.
3Dar poporul a răspuns: Să nu ieși, pentru că dacă noi fugim, lor nu le va păsa de noi; nici dacă jumătate din noi mor, nu le vor păsa de noi; ci acum [tu ești] prețuit [cât] zece mii dintre noi; de aceea acum, [este] mai bine ca tu să ne ajuți din cetate.
4Și împăratul le-a spus: Ce vi se pare cel mai bine voi face. Și împăratul a stat în picioare lângă poartă și tot poporul a ieșit cu sutele și cu miile.
5Și împăratul a poruncit lui Ioab și lui Abișai și lui Itai, spunând: [Purtați-vă ]blând de dragul meu cu acel tânăr, cu Absalom. Și tot poporul a auzit când împăratul a dat poruncă tuturor căpeteniilor referitor la Absalom.
6Astfel poporul a ieșit în câmp împotriva lui Israel; și bătălia a fost în pădurea lui Efraim;
7Și poporul lui Israel a fost ucis înaintea servitorilor lui David și a fost acolo un mare măcel în acea zi, de douăzeci de mii de [oameni].
8Fiindcă bătălia a fost împrăștiată, acolo peste toată fața țării; și pădurea a mâncat mai mult popor în acea zi decât a mâncat sabia.
9¶ Și Absalom a întâlnit pe servitorii lui David. Și Absalom călărea pe un catâr și catârul a intrat sub ramurile dese al unui stejar mare și capul lui s-a prins de stejar și a fost ridicat între cer și pământ; și catârul care [era] sub el a mers înainte.
10Și un anumit om a văzut [și] i-a spus lui Ioab și a zis: Iată, am văzut pe Absalom spânzurat într-un stejar.
11Și Ioab a spus omului care îi spusese: Și, iată, [l]-ai văzut și de ce nu l-ai lovit acolo la pământ? Și ți-aș fi dat zece [șekeli ]de argint și un brâu.
12Și omul i-a spus lui Ioab: Chiar dacă aș primi o mie de [șekeli ]de argint în mâna mea, [totuși] nu mi-aș fi întins mâna împotriva fiului împăratului, pentru că în auzul nostru împăratul ți-a poruncit ție și lui Abișai și lui Itai, spunând: Luați seama ca nimeni [să nu atingă ]pe tânărul Absalom.
13Altfel aș fi lucrat falsitate împotriva propriei mele vieți, pentru că nu este niciun lucru ascuns înaintea împăratului și tu însuți te-ai fi pus împotriva [mea].
14Atunci a spus Ioab: Nu o să stau astfel cu tine. Și a luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce el [era] încă viu în mijlocul stejarului.
15Și zece tineri care purtau armura lui Ioab l-au încercuit și l-au lovit pe Absalom și l-au ucis.
16Și Ioab a sunat din trâmbiță și poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, pentru că Ioab a cruțat poporul.
17Și l-au luat pe Absalom și l-au aruncat într-o groapă mare în pădure și au pus o foarte mare movilă de pietre peste el; și tot Israelul a fugit fiecare la cortul său.
18Acum Absalom, în timpul vieții sale, își luase și își așezase un stâlp, care [este] în valea împăratului, fiindcă spunea: Eu nu am un fiu care să păstreze numele meu în amintire; și a numit stâlpul după numele său; și este numit până în această zi, locul lui Absalom.
19¶ Atunci a spus Ahimaaț, fiul lui Țadoc: Lasă-mă acum să alerg și să duc împăratului vești, cum că DOMNUL l-a răzbunat de dușmanii săi.
20Și Ioab i-a spus: Tu nu vei duce vești în această zi, ci vei duce vești într-o altă zi; dar nu astăzi vei duce vești, deoarece fiul împăratului este mort.
21Atunci Ioab i-a spus lui Cuși: Du-te [și ]spune împăratului ce ai văzut. Și Cuși s-a plecat înaintea lui Ioab și a alergat.
22Atunci Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i-a spus din nou lui Ioab: Dar oricum, lasă-mă, te rog, să alerg de asemenea după Cuși. Și Ioab a spus: Pentru ce să alergi, fiul meu, văzând că nu ai vești pregătite?
23Dar orice ar fi, [a spus el], lasă-mă să alerg. Și [Ioab ]i-a spus: Aleargă. Atunci Ahimaaț a alergat pe calea câmpiei și l-a întrecut pe Cuși.
24Și David stătea între cele două porți; și paznicul s-a urcat pe acoperișul de pe poartă, pe zid și și-a ridicat ochii și a privit și, iată, un om alergând singur.
25Și paznicul a strigat și a spus împăratului. Și împăratul a spus: Dacă [este] singur, [sunt] vești în gura lui. Și el venea iute și se apropia.
26Și paznicul a văzut un alt om alergând; și paznicul a strigat la portar și a spus: Iată, un [alt ]om alergând singur. Și împăratul a spus: Și el aduce vești.
27Și paznicul a spus: Eu cred că alergarea celui dintâi este ca alergarea lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc. Și împăratul a spus: [El ]este un om bun și vine cu vești bune.
28Și Ahimaaț a strigat și a spus împăratului: Totul este bine. Și a căzut cu fața la pământ înaintea împăratului și a spus: Binecuvântat [fie] DOMNUL Dumnezeul tău, care [ne]-a dat pe oamenii care și-au ridicat mâna împotriva domnului meu, împăratul.
29Și împăratul a spus: Este tânărul Absalom în siguranță? Și Ahimaaț a răspuns: Când Ioab a trimis pe servitorul împăratului și [pe mine] servitorul tău, am văzut un mare tumult, dar nu am știut ce [era].
30Și împăratul [i-]a spus: Dă-te la o parte [și] stai în picioare aici. Și s-a dat la o parte și a stat în picioare pe loc.
31Și, iată, a venit Cuși; și Cuși a spus: [Am] vești [pentru] domnul meu, împăratul; fiindcă DOMNUL te-a răzbunat în această zi de toți cei care se ridicaseră împotriva ta.
32Și împăratul i-a spus lui Cuși: Este tânărul Absalom în siguranță? Și Cuși a răspuns: Dușmanii domnului meu împăratul și toți cei care se ridică împotriva ta pentru a [te ]vătăma, fie precum [este acel] tânăr.
33Și împăratul a fost foarte mișcat și a urcat sus în camera de deasupra porții și a plâns; și pe când mergea, spunea astfel: O, fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De ar fi voit Dumnezeu, aș fi murit pentru tine. O, Absalom, fiul meu, fiul meu!