1Acum Ioab, fiul Țeruiei, a priceput că inima împăratului [tânjea] după Absalom.
2Și Ioab a trimis la Tecoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă și i-a spus: Te rog, prefă-te că jelești și îmbracă acum haine de jelire și nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care mult timp a jelit după cel mort;
3Și intră la împărat și vorbește-i în acest fel. Și Ioab a pus cuvintele în gura ei.
4Și după ce femeia din Tecoa a vorbit împăratului, a căzut cu fața la pământ și s-a prosternat și a spus: Ajută-[mă], împărate.
5Și împăratul i-a spus: Ce îți este? Iar ea a răspuns: Eu [sunt] cu adevărat o femeie văduvă și soțul meu este mort.
6Și roaba ta avea doi fii și cei doi s-au luptat la câmp și nu [era] nimeni să îi despartă și unul a lovit pe celălalt și l-a ucis.
7Și, iată, întreaga familie s-a ridicat împotriva roabei tale și au spus: Predă-l pe cel care l-a lovit pe fratele său, ca să îl ucidem, pentru viața fratelui său, pe care l-a ucis și îl vom nimici și pe moștenitor; și astfel ei vor stinge cărbunele care a rămas și nu vor lăsa soțului meu [nici] nume nici rămășiță pe pământ.
8Și împăratul a spus femeii: Du-te acasă și voi da poruncă referitor la tine.
9Și femeia din Tecoa a spus împăratului: Domnul meu, împărate, nelegiuirea [fie] asupra mea și asupra casei tatălui meu; și împăratul și tronul său [să fie] nevinovați.
10Și împăratul a spus: Oricine îți spune [ceva], adu-l la mine și nu te va mai atinge.
11Atunci ea a spus: Te rog, să își amintească împăratul de DOMNUL Dumnezeul tău, că să nu permiți răzbunătorilor sângelui să mai mărească prăpădul, ca nu cumva să nimicească pe fiul meu. Iar el a spus: [Precum] DOMNUL trăiește, nu va cădea un singur fir de păr al fiului tău la pământ.
12Atunci femeia a spus: Să vorbească roaba ta, te rog, [un] cuvânt către domnul meu împăratul. Și el a spus: Spune.
13Și femeia a spus: Pentru ce atunci ai gândit un asemenea lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că împăratul spune acest cuvânt ca unul care este vinovat, în aceea că împăratul nu aduce din nou acasă pe cel alungat al lui.
14Pentru că noi trebuie să murim și [suntem] ca apa vărsată pe pământ, care nu mai poate fi adunată; nici Dumnezeu nu se uită la [vreo ]persoană; totuși plănuiește mijloace, încât cel alungat al său să nu fie scos de la el.
15Acum de aceea, dacă am venit să vorbesc acest lucru domnului meu împăratul, [este] pentru că poporul m-a înfricoșat; și roaba ta a spus: Voi vorbi acum împăratului; poate că împăratul va împlini cererea roabei sale.
16Pentru că împăratul va asculta, pentru a elibera pe roaba sa din mâna omului [care] [voiește] să mă nimicească pe mine împreună cu fiul meu din moștenirea lui Dumnezeu.
17Atunci roaba ta a spus: Cuvântul domnului meu, împăratul, va fi acum mângâietor; precum un înger al lui Dumnezeu, [așa este] domnul meu, împăratul, discernând binele și răul; de aceea DOMNUL Dumnezeul tău să fie cu tine.
18Atunci împăratul a răspuns și a zis femeii: Nu îmi ascunde, te rog, lucrul despre care te voi întreba. Și femeia a spus: Să vorbească acum domnul meu împăratul.
19Și împăratul a spus: [Nu este] mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Și femeia a răspuns și a zis: [Precum ]sufletul tău trăiește, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate întoarce[ ]la dreapta sau la stânga de la toate câte a spus domnul meu împăratul, pentru că servitorul tău, Ioab, el mi-a cerut și el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale;
20Pentru a da această formă cuvântării a făcut servitorul tău Ioab acest lucru; și domnul meu [este] înțelept, conform înțelepciunii unui înger al lui Dumnezeu, pentru a ști toate [lucrurile ]care [sunt] pe pământ.
21¶ Și împăratul i-a spus lui Ioab: Iată acum, am făcut acest lucru; du-te de aceea, adu înapoi pe tânărul Absalom.
22Și Ioab a căzut cu fața la pământ și s-a plecat și a mulțumit împăratului; și Ioab a spus: Astăzi servitorul tău cunoaște că am găsit favoare înaintea ochilor tăi, domnul meu, împărate, în aceea că împăratul a împlinit cererea servitorului său.
23Astfel Ioab s-a ridicat și a mers la Gheșur și l-a adus pe Absalom la Ierusalim.
24Și împăratul a spus: Să se întoarcă acasă la el și să nu îmi vadă fața. Astfel Absalom s-a întors acasă și nu a văzut fața împăratului.
25Dar în tot Israelul nu era nimeni atât de lăudat ca Absalom pentru frumusețea lui; din talpa piciorului său chiar până în creștetul capului său nu era [nici]un cusur în el.
26Și când își tundea capul, (fiindcă [îl] tundea la fiecare sfârșit de an, pentru că [părul ]era greu pe el, de aceea îl tundea) el cântărea părul capului său la două sute de șekeli după greutatea împăratului.
27Și lui Absalom i s-au născut trei fii și o fiică, al cărei nume [era] Tamar; ea era o femeie cu o înfățișare frumoasă.
28¶ Astfel Absalom a locuit doi ani întregi în Ierusalim și nu a văzut fața împăratului.
29De aceea Absalom a trimis după Ioab, pentru a-l trimite la împărat; dar el a refuzat[ ]să vină la el; și când a trimis din nou, a doua oară, el a refuzat să vină.
30De aceea [Absalom ]a spus servitorilor săi: Vedeți, câmpul lui Ioab este aproape de al meu și are orz acolo; mergeți și dați-i foc. Și servitorii lui Absalom au dat foc câmpului.
31Atunci Ioab s-a ridicat și a venit la Absalom acasă[ și] i-a spus: Pentru ce au dat foc servitorii tăi câmpului meu?
32Și Absalom i-a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine, spunând: Vino aici, ca să te trimit la împărat, pentru a spune: Pentru ce am venit din Gheșur? [Ar fi fost] bine pentru mine [să fi fost] tot acolo; de aceea acum, lasă-mă să văd fața împăratului; și dacă este [vreo ]nelegiuire în mine, să mă ucidă.
33Și Ioab a venit la împărat și i-a spus. Și după ce împăratul l-a chemat pe Absalom, el a venit la împărat și s-a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului; și împăratul l-a sărutat pe Absalom.