1Și profetul Elisei a chemat pe unul dintre copiii profeților și i-a spus: Încinge-ți coapsele și ia acest vas cu untdelemn în mâna ta și du-te în Ramot-Galaad;
2Și când ajungi acolo, uită-te acolo după Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, și intră și fă-l să se ridice din mijlocul fraților săi și du-l în camera dinăuntru.
3Atunci ia vasul cu untdelemn și toarnă-[l] pe capul său și zi: Astfel spune DOMNUL: Te-am uns împărat peste Israel. Apoi deschide ușa și fugi și nu întârzia.
4Astfel tânărul, profetul tânăr, a mers la Ramot-Galaad.
5Și după ce a intrat, iată, căpeteniile oștirii [erau] așezate, iar el a spus: Am o vorbă către tine, căpetenie. Și Iehu a zis: Către care dintre noi toți? Iar el a spus: Către tine, căpetenie.
6Iar el[ ]s-a ridicat și a intrat în casă, și el a turnat untdelemnul pe capul lui și i-a zis: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Te-am uns împărat peste poporul DOMNULUI, peste Israel.
7Și tu vei lovi casa lui Ahab, stăpânul tău, pentru a răzbuna sângele servitorilor mei, profeții, și sângele tuturor servitorilor DOMNULUI din mâna Izabelei.
8Pentru că toată casa lui Ahab va pieri; și voi stârpi din Ahab pe cel care urinează la perete și[ ]pe cel închis și pe cel rămas în Israel;
9Și voi face casa lui Ahab precum casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și precum casa lui Baașa, fiul lui Ahiia.
10Și câinii o vor mânca pe Izabela în moștenirea lui Izreel și nu[ va fi ]nimeni să [o] îngroape. Și el a deschis ușa și a fugit.
11¶ Atunci Iehu a ieșit la servitorii domnului său; și [unul] i-a spus: [Este ]totul bine? Pentru ce a venit acest nebun la tine? Și el le-a zis: Cunoașteți pe om și vorbirea lui.
12Iar ei au zis: Minciună, spune-ne acum. Iar el a zis: Așa și așa mi-a vorbit, spunând: Așa zice DOMNUL: Te-am uns împărat peste Israel.
13Atunci s-au grăbit și și-au luat fiecare haina sa și [le]-au pus sub el la capătul de sus al treptelor, și au sunat din trâmbițe, spunând: Iehu este împărat.
14Astfel Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, a uneltit împotriva lui Ioram. (Și Ioram păzea Ramot-Galaadul, el și tot Israelul, din cauza lui Hazael, împăratul Siriei.
15Dar împăratul Ioram s-a întors să se vindece în Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se lupta împotriva lui Hazael, împăratul Siriei.) Și Iehu a zis: Dacă este voia voastră, să nu lăsați pe nimeni să iasă [sau ]să scape din cetate pentru a merge să spună [aceasta ]în Izreel.
16¶ Astfel Iehu s-a urcat în car și a mers la Izreel, pentru că Ioram zăcea acolo. Și Ahazia, împăratul lui Iuda, coborâse să îl vadă pe Ioram.
17Și acolo stătea în picioare un paznic pe turnul din Izreel și a văzut ceata lui Iehu pe când venea și a spus: Văd o ceată. Și Ioram a zis: Ia un călăreț și trimite-l să îi întâmpine și să spună: [Este ]pace?
18Astfel, a mers unul călare să îl întâmpine și a zis: Astfel spune împăratul: [Este ]pace? Și Iehu a zis: Ce ai tu a face cu pacea? Treci înapoia mea. Și paznicul a spus, zicând: Mesagerul a mers la ei, dar nu se întoarce.
19Atunci a trimis pe un al doilea călare, care a venit la ei și a zis: Astfel spune împăratul: [Este ]pace? Și Iehu a răspuns: Ce ai tu a face cu pacea? Treci înapoia mea.
20Și paznicul a spus, zicând: El a mers la ei și nu se întoarce; și mânatul [este] ca mânatul lui Iehu, fiul lui Nimși, pentru că mână furios.
21Și Ioram a spus: Pregătiți! Și carul său a fost pregătit. Și Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit fiecare în carul său și au mers să întâmpine pe Iehu și l-au întâlnit la câmpul lui Nabot izreelitul.
22Și s-a întâmplat, după ce Ioram l-a văzut pe Iehu, că a zis: [Este ]pace, Iehu? Iar el a răspuns: Ce pace, atât timp cât curviile mamei tale Izabela și vrăjitoriile ei [sunt] [atât] de multe?
23Și Ioram și-a întors mâinile și a fugit și i-a spus lui Ahazia: Trădare, Ahazia.
24Și Iehu a încordat arcul cu toată tăria lui și l-a lovit pe Ioram între brațe și săgeata i-a trecut prin inimă iar el a căzut în carul său.
25Atunci [Iehu] i-a zis lui Bidcar, căpetenia sa: Ia-[l] și aruncă-l în bucata de pământ a lui Nabot izreelitul, pentru că, adu-ți aminte, când noi doi mânam împreună în urma lui Ahab, tatăl său, că DOMNUL a pus această povară asupra lui;
26Într-adevăr, am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor săi, spune DOMNUL; și îți voi răsplăti în această bucată [de pământ], spune DOMNUL. Acum de aceea, ridică-l [și ]aruncă-l în [această] bucată [de pământ], conform cuvântului DOMNULUI.
27Dar când Ahazia, împăratul lui Iuda, a văzut[ aceasta], a fugit pe calea casei din grădină. Și Iehu l-a urmărit și a zis: Loviți-l și pe el în car. [Și l-au lovit] la suișul spre Gur, care [este] lângă Ibleam. Și el a fugit la Meghido și a murit acolo.
28Și servitorii săi l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său cu părinții săi în cetatea lui David.
29Și în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, Ahazia a început să domnească peste Iuda.
30¶ Și după ce Iehu a venit în Izreel, Izabela a auzit [de aceasta; ]și și-a vopsit fața și și-a împodobit capul și s-a uitat pe fereastră.
31Și pe când Iehu intra pe poartă, ea a spus: [A avut ]Zimri pace, cel care l-a ucis pe stăpânul său?
32Și el și-a ridicat fața spre fereastră și a zis: Cine [este] de partea mea? Cine? Și s-au uitat la el doi [sau] trei fameni.
33Și el a spus: Aruncați-o jos. Astfel, ei au aruncat-o jos; și din sângele ei a fost stropit pe zid și pe cai; și el[ ]a călcat-o în picioare.
34Și după ce el a intrat, a mâncat și a băut și a spus: Duceți-vă, vedeți acum pe această [femeie] blestemată și îngropați-o, pentru că [este] fiică de împărat.
35Și au mers să o îngroape; dar nu au mai găsit din ea decât craniul și labele picioarelor și palmele mâinilor [ei].
36De aceea s-au întors și i-au spus. Iar el a zis: Acesta [este] cuvântul DOMNULUI, pe care l-a vorbit prin servitorul său, Ilie tișbitul, spunând: Câinii vor mânca în moștenirea lui Izreel carnea Izabelei;
37Și trupul mort al Izabelei va fi ca balega pe fața câmpului în moștenirea lui Izreel; [astfel] încât ei nu vor putea spune: Aceasta [este] Izabela.