1Atunci Elisei a vorbit femeii pe al cărui fiu îl înviase, spunând: Ridică-te și du-te, tu și casa ta, și locuiește temporar oriunde poți să locuiești temporar, pentru că DOMNUL a chemat o foamete; și aceasta va veni de asemenea asupra țării șapte ani.
2Și femeia s-a ridicat și a făcut după spusa omului lui Dumnezeu; și a mers ea și casa ei și a locuit temporar în țara filistenilor șapte ani.
3Și s-a întâmplat, la sfârșitul celor șapte ani, că femeia s-a întors din țara filistenilor; și a ieșit să strige către împărat pentru casa ei și pentru pământul ei.
4Și împăratul vorbea cu Ghehazi, servitorul omului lui Dumnezeu, zicând: Spune-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care Elisei le-a făcut.
5Și s-a întâmplat, pe când istorisea el împăratului cum înviase un trup mort la viață, că, iată, femeia, pe al cărei fiu îl înviase, a strigat către împărat pentru casa ei și pentru pământul ei. Și Ghehazi a spus: Domnul meu, împărate, aceasta [este] femeia și acesta [este] fiul ei pe care Elisei l-a înviat.
6Și când împăratul a întrebat pe femeie, ea i-a istorisit. Astfel împăratul i-a rânduit un anumit ofițer, spunând: Întoarce-[i] tot ce [era] al ei și toate roadele pământului începând din ziua în care ea a părăsit țara, chiar până acum.
7¶ Și Elisei a venit la Damasc; și Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav; și i s-a spus, zicând: Omul lui Dumnezeu a venit aici.
8Și împăratul i-a spus lui Hazael: Ia un dar în mâna ta și du-te, întâlnește-l pe omul lui Dumnezeu și întreabă-l pe DOMNUL prin el, zicând: Mă voi însănătoși de această boală?
9Astfel Hazael a mers să îl întâlnească și a luat un dar în mâna sa din orice lucru bun al Damascului, o încărcătură de patruzeci de cămile; și a venit și a stat în picioare înaintea lui și a spus: Fiul tău, Ben-Hadad, împăratul Siriei, m-a trimis la tine, spunând: Mă voi însănătoși de această boală?
10Și Elisei i-a spus: Du-te[, ]spune-i: Cu adevărat te vei însănătoși; totuși DOMNUL mi-a arătat că el va muri negreșit.
11Și și-a îndreptat fața țintă [spre el], până s-a rușinat; și omul lui Dumnezeu a plâns.
12Și Hazael a zis: De ce plânge domnul meu? Iar el a răspuns: Pentru că știu răul pe care îl vei face copiilor lui Israel: întăriturilor lor le vei pune foc și pe tinerii lor îi vei ucide cu sabia și vei zdrobi pe copiii lor și vei spinteca pe femeile lor însărcinate.
13Și Hazael a zis: Dar ce, [este] servitorul tău un câine, ca să facă acest lucru mare? Și Elisei a răspuns: DOMNUL mi-a arătat că [vei fi] împărat peste Siria.
14Și el a plecat de la Elisei și a venit la stăpânul său, care i-a zis: Ce ți-a spus Elisei? Iar el a răspuns: Mi-a zis [că] te vei însănătoși cu siguranță.
15Și s-a întâmplat a doua zi, că a luat o pânză groasă și a înmuiat-[o] în apă și a întins-[o] peste fața lui și a murit; și Hazael a domnit în locul său.
16¶ Și în al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, Iosafat [fiind ]atunci[ ]împărat peste Iuda, Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, a început să domnească.
17El era în vârstă de treizeci și doi de ani când a început să domnească; și a domnit opt ani la Ierusalim.
18Și el a umblat în calea împăraților lui Israel, precum făcuse casa lui Ahab, pentru că fiica lui Ahab era soția lui; și el a făcut [ce este] rău înaintea ochilor DOMNULUI.
19Totuși DOMNUL nu a dorit să nimicească pe Iuda, datorită lui David, servitorul său, precum îi promisese că îi va da întotdeauna o lumină, [lui] [și] copiilor lui.
20În zilele lui, Edomul s-a răzvrătit de sub mâna lui Iuda și și-au pus un împărat peste ei.
21Astfel Ioram a trecut la Țair și toate carele [au mers] cu el; și s-a ridicat noaptea și i-a lovit pe edomiții care îl încercuiseră și pe căpeteniile carelor; și oamenii au fugit la corturile lor.
22Totuși Edomul s-a răzvrătit de sub mâna lui Iuda [până] în ziua aceasta. Atunci Libna s-a răzvrătit în același timp.
23Și restul faptelor lui Ioram și tot ce a făcut, nu [sunt] ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Iuda?
24Și Ioram a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui David; și Ahazia, fiul său, a domnit în locul său.
25¶ În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
26Ahazia [era] în vârstă de douăzeci și doi de ani când a început să domnească; și a domnit un an la Ierusalim. Și numele mamei lui [era] Atalia, fiica lui Omri, împăratul lui Israel.
27Și el a umblat în calea casei lui Ahab și a făcut [ce este] rău înaintea ochilor DOMNULUI, precum [făcuse] casa lui Ahab, pentru că el [era] ginerele casei lui Ahab.
28Și el a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la războiul împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, în Ramot-Galaad; și sirienii l-au rănit pe Ioram.
29Și împăratul Ioram s-a întors să se vindece în Izreel, de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când luptase împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Și Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, a coborât să îl vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, în Izreel, pentru că era bolnav.