1Și Ezechia a trimis în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori de asemenea lui Efraim și lui Manase, ca să vină la casa DOMNULUI, la Ierusalim, să țină paștele pentru DOMNUL Dumnezeul lui Israel.
2Fiindcă împăratul ținuse sfat împreună cu prinții lui și toată adunarea în Ierusalim, să țină paștele în a doua lună.
3Fiindcă nu îl puteau ține în acel timp, pentru că preoții nu se sfințiseră destul, nici poporul nu se adunase la Ierusalim.
4Și acest lucru a plăcut împăratului și întregii adunări.
5Astfel au întemeiat o hotărâre să vestească în tot Israelul, de la Beer-Șeba chiar până la Dan, să vină să țină paștele pentru DOMNUL Dumnezeul lui Israel, la Ierusalim, fiindcă nu [îl ]făcuseră de mult [timp în acest fel ]precum era scris.
6Astfel alergătorii au mers cu scrisorile de la împărat și prinții lui prin tot Israelul și Iuda și au spus conform poruncii împăratului: Voi copii ai lui Israel, întoarceți-vă din nou la DOMNUL Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, și el se va întoarce la rămășița voastră, care a scăpat din mâna împăraților Asiriei.
7Și nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri, care au încălcat [legea] împotriva DOMNULUI Dumnezeul părinților voștri, [pe care ]de aceea i-a dat pustiirii, precum vedeți.
8Și nu fiți îndărătnici, cum [au fost ]părinții voștri, [ci ]supuneți-vă DOMNULUI și intrați în sanctuarul său, pe care l-a sfințit pentru totdeauna; și serviți DOMNULUI Dumnezeul vostru, pentru ca înverșunarea furiei lui să se întoarcă de la voi.
9Căci dacă vă întoarceți din nou la DOMNUL, frații voștri și copiii voștri [vor găsi ]mângâiere înaintea celor care i-au adus în captivitate, astfel ca ei să se întoarcă în această țară, căci DOMNUL Dumnezeul vostru [este ]cu har și milostiv și nu își va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți la el.
10Astfel alergătorii au trecut din cetate în cetate prin țara lui Efraim și a lui Manase chiar până la Zabulon, dar au râs de ei în batjocură și i-au batjocorit.
11Totuși unii din Așer și Manase și din Zabulon s-au umilit și au venit la Ierusalim.
12De asemenea în Iuda, [planul] mâinii lui Dumnezeu a fost să le dea o [singură] inimă pentru a împlini porunca împăratului și a prinților, prin cuvântul DOMNULUI.
13¶ Și mult popor s-a adunat la Ierusalim pentru a ține sărbătoarea azimelor în a doua lună; [era] o foarte mare adunare.
14Și s-au ridicat și au îndepărtat altarele care [erau ]în Ierusalim și toate altarele pentru tămâie le-au îndepărtat și [le-]au aruncat în pârâul Chedron.
15Atunci au înjunghiat paștele în a paisprezecea [zi] a lunii a doua, și preoții și leviții s-au rușinat și s-au sfințit și au adus ofrandele arse în casa DOMNULUI.
16Și au stat în picioare în locul lor, după felul lor, conform legii lui Moise, omul lui Dumnezeu; preoții au stropit sângele [pe care l-au ]primit din mâna leviților.
17Fiindcă [erau ]mulți în adunare care nu erau sfințiți, de aceea leviții aveau porunca să înjunghie paștele pentru fiecare [ce ]nu [era ]curat, să [îi ]sfințească pentru DOMNUL.
18Fiindcă o mulțime de oameni: mulți din Efraim și Manase, Isahar și Zabulon, nu se curățaseră, totuși au mâncat paștele în alt fel decât era scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, spunând: DOMNUL cel bun să ierte pe fiecare
19[Ce ]își pregătește inima să caute pe Dumnezeu, DOMNUL Dumnezeul părinților lui, chiar dacă nu [este curățat ]conform curățirii sanctuarului.
20Și DOMNUL a dat ascultare lui Ezechia și a vindecat poporul.
21¶ Și copiii lui Israel care erau prezenți la Ierusalim au ținut sărbătoarea azimelor șapte zile, cu mare veselie; și leviții și preoții au lăudat pe DOMNUL zi de zi, [cântând ]cu instrumente puternice DOMNULUI.
22Și Ezechia a vorbit cu mângâiere [inimii] tuturor leviților care învățau [pe alții] buna cunoaștere a DOMNULUI; și au mâncat în toată sărbătoarea de șapte zile, aducând ofrande de pace și făcând mărturisire DOMNULUI Dumnezeul părinților lor.
23Și întreaga adunare a ținut sfat să țină alte șapte zile; și au ținut [alte ]șapte zile cu veselie.
24Fiindcă Ezechia împăratul lui Iuda a dat adunării o mie de tauri și șapte mii de oi; și prinții au dat adunării o mie de tauri și zece mii de oi; și un mare număr de preoți s-au sfințit.
25Și toată adunarea lui Iuda, cu toți preoții și leviții și toată adunarea care a venit din Israel și străinii care au venit din țara lui Israel și care locuiau în Iuda, s-au bucurat.
26Astfel a fost o mare bucurie în Ierusalim, căci din timpul lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu[ a fost ]ceva asemănător în Ierusalim.
27Atunci preoții [și ]leviții s-au ridicat și au binecuvântat poporul; și vocea lor s-a auzit și rugăciunea lor s-a ridicat la locul lui sfânt de locuit, la cer.