1Amația [era ]în vârstă de douăzeci și cinci de ani [când ]a început să domnească; și a domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Și numele mamei lui [era ]Ioadan, din Ierusalim.
2Și el a făcut [ce era ]drept înaintea ochilor DOMNULUI, dar nu cu o inimă desăvârșită.
3Și s-a întâmplat, când împărăția i-a fost întemeiată, că a ucis pe servitorii care l-au ucis pe tatăl lui, împăratul.
4Dar nu a ucis pe copiii lor, ci [a făcut ]precum [este ]scris în lege, în cartea lui Moise, unde DOMNUL a poruncit, spunând: Părinții să nu moară pentru copii, nici copiii să nu moară pentru părinți, ci fiecare om să moară pentru propriul lui păcat.
5Mai mult, Amația a adunat pe Iuda la un loc și i-a făcut căpetenii peste mii și căpetenii peste sute, conform cu casele părinților [lor, ]prin tot Iuda și Beniamin; și i-a numărat de la douăzeci de ani în sus și i-a găsit trei sute de mii de [bărbați ]aleși, [în stare ]să meargă la război, care să poată mânui suliță și scut.
6A angajat de asemenea o sută de mii de războinici viteji din Israel pentru o sută de talanți de argint.
7Dar a venit un om al lui Dumnezeu la el, spunând: Împărate, nu lăsa armata lui Israel să meargă cu tine, fiindcă DOMNUL nu [este ]cu Israel, [și, cu atât mai puțin cu ]toți copiii lui Efraim.
8Dar dacă vei merge, fă-[o, ]fii tare pentru bătălie; Dumnezeu te va face să cazi înaintea dușmanului, fiindcă Dumnezeu are putere să ajute și să doboare.
9Și Amația a spus omului lui Dumnezeu: Dar ce să facem pentru cei o sută de talanți pe care i-am dat armatei lui Israel? Și omul lui Dumnezeu a răspuns: DOMNUL este în stare să îți dea mult mai mult decât aceasta.
10Atunci Amația i-a pus deoparte, [adică], armata care a venit la el din Efraim, să meargă înapoi acasă; de aceea mânia lor s-a aprins foarte tare împotriva lui Iuda și s-au întors acasă, arzând de mânie.
11Și Amația s-a întărit și a condus poporul său și a mers în valea sării și a lovit dintre copiii lui Seir, zece mii.
12Și pe [alți ]zece mii [rămași ]în viață i-au dus în captivitate copiii lui Iuda și i-au adus pe vârful stâncii și i-au aruncat jos de pe vârful stâncii, încât toți au fost sfărâmați în bucăți.
13Dar soldații armatei pe care Amația i-a trimis înapoi, ca să nu meargă cu el la bătălie, au căzut peste cetățile lui Iuda, de la Samaria chiar până la Bet-Horon, și au lovit trei mii dintre ei și au luat multă pradă.
14¶ Și s-a întâmplat, după ce Amația a venit de la măcelul edomiților, că a adus dumnezeii copiilor lui Seir și i-a pus [să fie] dumnezeii lui și s-a prosternat înaintea lor și le-a ars tămâie.
15De aceea mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Amația și a trimis la el un profet, care i-a spus: De ce ai căutat după dumnezeii poporului, care nu pot elibera pe propriul lor popor din mâna ta?
16Și s-a întâmplat, precum vorbea cu el, că [împăratul ]i-a spus: Ești tu rânduit pentru a sfătui pe împărat? Lasă-[mă]! De ce să fii lovit? Atunci profetul [l]-a lăsat și a spus: Știu că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut aceasta, nedând ascultare sfatului meu.
17¶ Atunci Amația, împăratul lui Iuda, a făcut sfat și a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, spunând: Vino, să ne vedem unul pe altul la față.
18Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimis la Amația, împăratul lui Iuda, spunând: Ciulinul care [era ]în Liban a trimis la cedrul care [era ]în Liban, spunând: Dă pe fiica ta de soție fiului meu; și a trecut o fiară a câmpului, care [era ]în Liban, și a călcat în picioare ciulinul.
19Tu spui: Iată, am lovit pe edomiți; și inima ta te-a înălțat la fălire; rămâi acum acasă; de ce să te amesteci spre vătămarea [ta, ]ca să cazi tu și Iuda cu tine?
20Dar Amația a refuzat să asculte, fiindcă [a venit ]de la Dumnezeu, ca să îi dea în mâna [dușmanilor lor, ]deoarece au căutat după dumnezeii lui Edom.
21Astfel Ioas, împăratul lui Israel, s-a urcat; și s-au văzut unul pe altul la față, [deopotrivă ]el și Amația, împăratul lui Iuda, la Bet-Șemeș, care [aparține ]de Iuda.
22Și Iuda a fost pus la ce [este] mai rău înaintea lui Israel și au fugit fiecare bărbat la cortul său.
23Și Ioas, împăratul lui Israel, a luat pe Amația, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz, la Bet-Șemeș și l-a adus la Ierusalim și a dărâmat zidul Ierusalimului, de la Poarta lui Efraim la poarta colțului, patru sute de coți.
24Și [a luat ]tot aurul și argintul și toate vasele care s-au găsit în casa lui Dumnezeu cu Obed-Edom și tezaurele casei împăratului, de asemenea ostaticii, și s-a întors în Samaria.
25Și Amația, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, cincisprezece ani.
26Și restul faptelor lui Amația, cele dintâi și cele din urmă, iată, nu [sunt ]ele scrise în cartea împăraților lui Iuda și ai lui Israel?
27Și, de când Amația s-a întors de la a urma pe DOMNUL, ei au făcut o uneltire împotriva lui la Ierusalim; și el a fugit la Lachis, dar ei au trimis la Lachis, după el, și l-au ucis acolo.
28Și l-au adus pe cai și l-au îngropat cu părinții lui, în cetatea lui Iuda.