1Și zifiții au venit la Saul, la Ghibea, spunând: Nu se ascunde David în dealul Hachila, [care este] înaintea Ieșimonului?
2Atunci Saul s-a ridicat și a coborât la pustiul Zif, având[ ]trei mii de bărbați aleși ai lui Israel cu el, pentru a-l căuta pe David în pustiul Zif.
3Și Saul și-a întins cortul pe dealul Hachila, care [este] înaintea Ieșimonului, lângă cale. Dar David locuia în pustiu și a văzut că Saul a venit după el în pustiu.
4David a trimis de aceea spioni și a înțeles că Saul într-adevăr venise.
5Și David s-a ridicat și a venit la locul unde Saul își întinsese cortul; și David a privit locul unde Saul [era] culcat, și pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii sale; și Saul [era] culcat înăuntrul șanțului [de apărare] și poporul își înălțase cortul în jurul lui.
6¶ Atunci a răspuns David și i-a spus lui Ahimelec hititul și lui Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, spunând: Cine va coborî cu mine la Saul în tabără? Și Abișai a spus: Eu voi coborî cu tine.
7Astfel David și Abișai au venit la popor noaptea; și, iată, Saul stătea întins, dormind înăuntrul șanțului [de apărare] cu sulița sa înfiptă în pământ, la capul său; iar Abner și poporul erau întinși de jur împrejurul lui.
8Atunci Abișai i-a spus lui David: Dumnezeu a dat pe dușmanul tău în mâna ta în această zi; de aceea acum lasă-mă, te rog, să îl pironesc cu sulița în pământ cu o singură lovitură, și nu îl voi [lovi] a doua oară.
9Și David i-a spus lui Abișai: Nu îl nimici; fiindcă cine poate să își întindă mâna împotriva unsului DOMNULUI și să fie fără vină?
10David a mai spus: [Precum] DOMNUL trăiește, DOMNUL să îl lovească; sau va veni ziua lui să moară; sau va coborî în bătălie și va pieri.
11Să mă ferească DOMNUL să îmi întind mâna împotriva unsului DOMNULUI; dar, te rog, ia acum sulița care [este] la capul său și ulciorul cu apă și să mergem.
12Astfel David a luat sulița și ulciorul cu apă de la capul lui Saul; și s-au îndepărtat și niciun om nu a văzut [aceasta], nici nu a știut, nici nu s-a trezit, fiindcă toți [erau ]adormiți, pentru că un somn adânc de la DOMNUL căzuse peste ei.
13¶ Atunci David a trecut de cealaltă parte și a stat pe vârful unui deal de departe; o mare depărtare [fiind ]între ei.
14Și David a strigat către popor și către Abner, fiul lui Ner, spunând: Nu răspunzi, Abner? Atunci Abner a răspuns și a zis: Cine [ești] tu, [care] strigi către împărat?
15Și David i-a spus lui Abner: Nu [ești] tu un bărbat[ viteaz]? Și cine [este] ca tine în Israel? Pentru ce atunci nu ai păzit pe domnul tău, împăratul? Pentru că a venit unul din popor să îl nimicească pe împărat, pe domnul tău.
16Acest lucru pe care l-ai făcut nu [este] bun. [Precum] DOMNUL trăiește, voi [sunteți] demni de moarte, pentru că nu ați păzit pe domnul vostru, pe unsul DOMNULUI. Și acum vezi unde [este] sulița împăratului și ulciorul cu apă care [erau] la capul lui.
17Și Saul a cunoscut vocea lui David și a spus: [Este] aceasta vocea ta, fiul meu David? Și David a spus: [Este ]vocea mea, domnul meu, o împărate.
18Și a spus: Pentru ce urmărește astfel domnul meu pe servitorul său? Fiindcă ce am făcut? Sau ce rău [este] în mâna mea?
19Și acum, te rog, să asculte domnul meu împăratul, cuvintele servitorului său. Dacă DOMNUL te-a stârnit împotriva mea, să accepte ofrandă; dar dacă fiii oamenilor [te-au stârnit], blestemați [fie] ei înaintea DOMNULUI, pentru că m-au alungat în această zi de la a rămâne în moștenirea DOMNULUI, spunând: Du-te, servește alți dumnezei.
20Și acum, să nu cadă sângele meu la pământ înaintea feței DOMNULUI, pentru că împăratul lui Israel a ieșit să caute un păduche, ca unul care vânează o potârniche în munți.
21¶ Atunci Saul a spus: Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, fiindcă nu te voi mai vătăma, pentru că sufletul meu a fost prețios în ochii tăi în această zi; iată, am lucrat prostește și am greșit peste măsură.
22Și David a răspuns și a zis: Iată, sulița împăratului! Să vină unul dintre tineri și să o ia.
23Atunci DOMNUL să întoarcă fiecărui om dreptatea sa și credincioșia sa, pentru că DOMNUL te-a dat în mâna [mea] astăzi, dar am refuzat să îmi întind mâna împotriva unsului DOMNULUI.
24Și, iată, precum viața ta a fost prețioasă astăzi în ochii mei, tot astfel viața mea să fie prețioasă în ochii DOMNULUI și să mă scape din tot necazul.
25Atunci Saul i-a spus lui David: Binecuvântat [fii] tu, fiul meu David, tu vei face deopotrivă [lucruri] mari și de asemenea vei învinge. Astfel David a mers pe calea sa și Saul s-a întors la locul lui.