1Și s-a întâmplat, când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, că i s-a spus, zicând: Iată, David [este] în pustiul En-Ghedi.
2Atunci Saul a luat trei mii de bărbați aleși din tot Israelul și a mers să îl caute pe David și pe oamenii săi pe stâncile caprelor sălbatice.
3Și a venit la staulele oilor lângă drum, unde [era] o peșteră; și Saul a intrat să își acopere picioarele și David și oamenii săi au rămas pe laturile peșterii.
4Și oamenii lui David i-au spus: Iată, ziua despre care DOMNUL ți-a spus: Iată, voi da pe dușmanul tău în mâna ta, ca să îi faci cum ți se va părea bine. Atunci David s-a ridicat și a tăiat pe furiș poala robei lui Saul.
5Și s-a întâmplat, după aceasta, că lui David i-a bătut inima, deoarece tăiase poala [robei] lui Saul.
6Și a spus oamenilor săi: Să [mă] ferească DOMNUL să fac acest lucru domnului meu, unsul DOMNULUI, să îmi întind mâna împotriva lui, văzând că [este] unsul DOMNULUI.
7Astfel David i-a oprit pe servitorii săi cu aceste cuvinte și nu le-a permis să se ridice împotriva lui Saul. Dar Saul s-a ridicat din peșteră și a mers pe calea [sa].
8David de asemenea s-a ridicat după aceea și a ieșit din peșteră și a strigat după Saul, spunând: Domnul meu, împărate. Și când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a aplecat cu fața la pământ și s-a prosternat.
9¶ Și David i-a spus lui Saul: Pentru ce asculți cuvintele oamenilor care spun: Iată, David caută vătămarea ta?
10Iată, în această zi ochii tăi au văzut cum DOMNUL te-a dat astăzi în mâna mea în peșteră; și [unii] [mi]-au cerut să te ucid; dar [ochii mei ]te-au cruțat; și am spus: Nu îmi voi întinde mâna împotriva domnului meu, pentru că el [este] unsul DOMNULUI.
11Mai mult, tatăl meu, vezi, da, vezi marginea robei tale în mâna mea; fiindcă în aceea că am tăiat poala robei tale și nu te-am ucis, să știi și să vezi că nu [este ]nici rău, nici încălcare [de lege] în mâna mea și nu am păcătuit împotriva ta; totuși tu îmi vânezi sufletul ca să [mi]-l iei.
12DOMNUL să judece între mine și tine și DOMNUL să mă răzbune [față ]de tine, dar mâna mea nu va fi asupra ta.
13Precum spune proverbul strămoșilor: Stricăciunea iese de la cei stricați; dar mâna mea nu va fi asupra ta.
14După cine a ieșit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort, un păduche?
15DOMNUL deci să fie judecător și să judece între mine și tine și să vadă și să pledeze [în ]cauza mea și să mă elibereze din mâna ta.
16¶ Și s-a întâmplat, după ce a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, că Saul a spus: [Este] aceasta vocea ta, fiul meu David? Și Saul și-a înălțat vocea și a plâns.
17Și i-a spus lui David: Tu [ești] mai drept decât mine, pentru că tu mi-ai răsplătit bine, în timp ce eu te-am răsplătit cu rău.
18Și tu ai arătat astăzi că te-ai purtat bine cu mine; întrucât atunci când DOMNUL m-a dat în mâna ta, tu nu m-ai ucis.
19Căci dacă un om găsește pe dușmanul său, îl va lăsa să meargă cu bine? DOMNUL să îți răsplătească [cu] bine pentru ceea ce mi-ai făcut în această zi.
20Și acum, iată, știu bine că vei fi într-adevăr împărat și că împărăția lui Israel va fi întemeiată, în mâna ta.
21Jură-mi de aceea acum pe DOMNUL, că nu vei stârpi sămânța mea după mine și că nu vei nimici numele meu din casa tatălui meu.
22Și David i-a jurat lui Saul. Și Saul a mers acasă; dar David și oamenii săi s-au urcat în fortăreață.