1Și David a fugit din Naiot, din Rama, și a venit și a spus înaintea lui Ionatan: Ce am făcut? Care [este] nelegiuirea mea? Și care [este] păcatul meu înaintea tatălui tău, încât el îmi caută viața?
2Și [Ionatan ]i-a spus: Nicidecum; nu vei muri; Iată, tatăl meu nu va face niciun [lucru] mare sau mic fără să mi-l arate; și pentru ce ar ascunde tatăl meu acest lucru de mine? Nu [este] [așa].
3Și David a jurat din nou și a spus: Tatăl tău știe într-adevăr că am găsit favoare în ochii tăi; și spune: Să nu știe Ionatan aceasta, ca nu cumva să se mâhnească; Dar cu adevărat, [precum] DOMNUL trăiește și [precum] sufletul tău trăiește, nu [este] decât un pas între mine și moarte.
4Atunci Ionatan i-a spus lui David: Orice dorește sufletul tău, voi face pentru tine.
5Și David i-a spus lui Ionatan: Iată, mâine [este] lună nouă și nu trebuie să lipsesc de la a ședea cu împăratul la masă; dar tu lasă-mă să merg să mă ascund în câmp până în a treia [zi ]seara.
6Dacă îi voi lipsi cât de cât tatălui tău, atunci spune: David mi-a cerut insistent să alerge până la Betleem, cetatea sa, pentru că [acolo este] un sacrificiu anual pentru toată familia.
7Dacă el spune astfel: [Este ]bine; servitorul tău va avea pace; dar dacă se va înfuria, [atunci] fii sigur că răul este hotărât de el.
8De aceea să te porți cu bunătate cu servitorul tău, pentru că ai adus pe servitorul tău într-un legământ al DOMNULUI cu tine; totuși, dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu însuți, pentru că de ce m-ai aduce la tatăl tău?
9¶ Și Ionatan a spus: Departe fie aceasta de tine; dacă aș fi știut într-adevăr că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ți-aș fi spus?
10Atunci David i-a spus lui Ionatan: Cine îmi va spune? Sau [dacă] tatăl tău îți va răspunde cu asprime?
11Și Ionatan i-a spus lui David: Vino și să mergem în câmp. Și au ieșit amândoi în câmp.
12Și Ionatan i-a spus lui David: DOMNUL Dumnezeul lui Israel, când voi încerca pe tatăl meu mâine pe timpul [acesta], [sau] poimâine, și, iată, dacă [este ]bun față de David și nu voi trimite la tine și nu îți voi arăta,
13DOMNUL să facă astfel și mult mai mult lui Ionatan; dar dacă îi place tatălui meu [să ]îți [facă] rău, îți voi arăta și te voi trimite, ca să mergi în pace; și DOMNUL fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu.
14Și nu numai cât voi mai trăi să îmi arăți bunătatea DOMNULUI, ca să nu mor,
15Ci [de asemenea ]să nu stârpești niciodată bunătatea ta de la casa mea; nu, nici după ce DOMNUL va stârpi pe fiecare din dușmanii lui David, de pe fața pământului.
16Astfel Ionatan a făcut [un legământ] cu casa lui David, [spunând]: Să ceară DOMNUL [aceasta ]din mâna dușmanilor lui David.
17Și Ionatan l-a făcut pe David să jure din nou, deoarece îl iubea, pentru că îl iubea precum își iubea propriul suflet.
18Atunci Ionatan i-a spus lui David: Mâine [este] lună nouă; și lipsa ta va fi observată, pentru că scaunul tău va fi gol.
19Și [după ce ]vei sta trei zile, să cobori repede și să vii la locul unde te-ai ascuns când acel lucru [s-a întâmplat,] și să rămâi lângă piatra Ezel.
20Și voi trage trei săgeți lângă [aceasta], ca și când aș trage la țintă.
21Și, iată, voi trimite un băiat, [spunând]: Du-te, găsește săgețile. Dacă spun clar băiatului: Iată, săgețile [sunt] în această parte a ta, ia-le; atunci vino, pentru că [este] pace pentru tine și nicio vătămare, [precum] DOMNUL trăiește.
22Dar, dacă spun astfel tânărului: Iată, săgețile [sunt] dincolo de tine; mergi pe calea ta, pentru că DOMNUL te-a trimis.
23Și [referitor] la [acest] lucru despre care am vorbit eu și cu tine, iată, DOMNUL [este] între tine și mine pentru totdeauna.
24¶ Astfel David s-a ascuns în câmp; și luna nouă a venit, [iar] împăratul s-a așezat să mănânce mâncare.
25Și împăratul a șezut pe scaunul său, ca în alte dăți, pe un scaun de lângă perete; și Ionatan s-a ridicat și Abner a șezut lângă Saul și locul lui David era gol.
26Totuși Saul nu a vorbit nimic în acea zi, pentru că se gândea: I s-a întâmplat ceva, el nu [este] curat; cu siguranță nu [este] curat.
27Și s-a întâmplat a doua zi, a doua [zi ]a lunii, că locul lui David era gol; și Saul a spus fiului său, Ionatan: De ce nu a venit fiul lui Isai să mănânce, nici ieri, nici astăzi?
28Și Ionatan a răspuns lui Saul: David mi-a cerut insistent [să meargă] la Betleem;
29Și a spus: Lasă-mă să merg, te rog, pentru că avem un sacrificiu al familiei în cetate; și fratele meu, el mi-a poruncit [să fiu acolo; ]și acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, lasă-mă să plec, te rog, și să văd pe frații mei. De aceea nu vine la masa împăratului.
30Atunci mânia lui Saul s-a aprins împotriva lui Ionatan și i-a spus: Tu, fiu de [femeie ]perversă [și] răzvrătită, nu știu eu că ți-ai ales pe fiul lui Isai spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale?
31Fiindcă atât cât fiul lui Isai trăiește pe pământ, tu nu vei fi întemeiat, nici [tu, nici] împărăția ta. De aceea acum, trimite și adu-l la mine, pentru că negreșit va muri.
32Și Ionatan i-a răspuns tatălui său Saul și i-a zis: Pentru ce să fie ucis? Ce a făcut?
33Și Saul a aruncat o suliță spre el ca să îl lovească; prin aceasta Ionatan a cunoscut că este hotărât de tatăl său să ucidă pe David.
34Astfel Ionatan s-a ridicat de la masă în mânie înverșunată și nu a mâncat pâine în a doua zi a lunii, pentru că era mâhnit pentru David, deoarece tatăl său îi făcuse rușine.
35¶ Și s-a întâmplat dimineața, că Ionatan a ieșit la câmp la timpul rânduit cu David și un băiețel [a ieșit] cu el.
36Și a spus băiatului său: Aleargă, găsește acum săgețile pe care le trag. [Și] pe când a alergat băiatul, el a tras o săgeată dincolo de el.
37Și când băiatul a ajuns la locul săgeții pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după băiat și a spus: Nu [este] săgeata dincolo de tine?
38Și Ionatan a strigat după băiat: Iute, grăbește, nu sta. Și băiatul lui Ionatan a adunat săgețile și a venit la stăpânul său.
39Dar băiatul nu știa nimic; numai Ionatan și David cunoșteau lucrul [acesta].
40Și Ionatan a dat armele sale băiatului său și i-a spus: Du-te, du-[le] în cetate.
41[ Și ]imediat ce băiatul a plecat, David s-a ridicat dintr-[un] [loc] dinspre sud și a căzut cu fața la pământ și s-a plecat de trei ori; și s-au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul, până când David l-a întrecut.
42Și Ionatan i-a spus lui David: Du-te în pace, pentru că am jurat amândoi în numele DOMNULUI, spunând: DOMNUL să fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta pentru totdeauna. Și s-a ridicat și a plecat; și Ionatan a mers în cetate.