1Și s-a întâmplat într-o zi, că Ionatan, fiul lui Saul, a spus tânărului care îi purta armura: Vino, să trecem la garnizoana filistenilor, care [este] de cealaltă parte. Dar nu a spus tatălui său.
2Și Saul a rămas în cea mai îndepărtată parte a Ghibei, sub un pom de rodii, care [este ]în Migron; și poporul care [era] cu el era cam șase sute de bărbați.
3Și Ahiia, fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul DOMNULUI în Șilo, purta un efod. Și poporul nu știa că Ionatan era plecat.
4Și între trecători, prin care Ionatan căuta să treacă la garnizoana filistenilor, [era] o stâncă ascuțită de o parte și o stâncă ascuțită de cealaltă parte; și numele uneia [era] Boțeț și numele celeilalte, Sene.
5Vârful uneia [era ]situat spre nord, în dreptul Micmașului, și celălalt spre sud, în dreptul Ghibei.
6Și Ionatan a spus tânărului care îi purta armele: Vino, să trecem la garnizoana acestor necircumciși; poate că DOMNUL va lucra pentru noi, pentru că nu [este ]vreo piedică[ ]pentru DOMNUL să salveze prin mulți sau prin puțini.
7Și purtătorul său de arme i-a spus: Fă tot ce [este] în inima ta, întoarce-te; iată, eu [sunt] cu tine conform inimii tale.
8Atunci a spus Ionatan: Iată, vom trece la [acești] oameni și ne vom arăta lor.
9Dacă ne spun astfel: Rămâneți până venim noi la voi; atunci vom sta liniștiți în locul nostru și nu ne vom urca la ei.
10Dar dacă ne spun astfel: Urcați la noi; atunci vom urca, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna noastră; și aceasta [va fi] un semn pentru noi.
11Și amândoi s-au arătat garnizoanei filistenilor; și filistenii au spus: Iată, evreii ies din găurile unde s-au ascuns.
12Și oamenii garnizoanei au răspuns lui Ionatan și purtătorului său de arme și au spus: Urcați la noi și vă vom arăta ceva. Și Ionatan a spus purtătorului său de arme: Urcă după mine, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel.
13Și Ionatan s-a cățărat cu mâinile și cu picioarele și purtătorul său de arme după el; și ei cădeau înaintea lui Ionatan și purtătorul său de arme ucidea după el.
14Și acest prim măcel, pe care Ionatan și purtătorul său de arme l-au făcut, a fost cam de douăzeci de oameni, pe o [întindere] cam de o jumătate de pogon de pământ, [pe care ]o pereche de [boi l-ar putea ara].
15Și a fost un tremur în tabără, în câmp și în tot poporul; garnizoana și jefuitorii, au tremurat și ei, iar pământul s-a cutremurat; astfel a fost un foarte mare tremur.
16¶ Și paznicii lui Saul din Ghibea lui Beniamin au privit; și, iată, mulțimea se împrăștia și se doborau [unul pe altul].
17Atunci a spus Saul poporului care [era] cu el: Numărați acum și vedeți cine a plecat dintre noi. Și după ce au numărat, iată, Ionatan și purtătorul său de arme nu [erau acolo].
18Și Saul i-a spus lui Ahiia: Adu aici chivotul lui Dumnezeu. Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui Israel.
19Și s-a întâmplat, în timp ce Saul vorbea cu preotul, că zgomotul care [era] în oștirea filistenilor continua și creștea; și Saul a spus preotului: Trage-ți mâna.
20Și Saul și tot poporul care [era] cu el s-au adunat și au venit la bătălie; și, iată, sabia fiecărui om era împotriva semenului său: [și era ]o foarte mare nimicire.
21Mai mult, evreii [care] erau cu filistenii de mai înainte, care se urcaseră cu ei în tabără [din ținutul ]dimprejur, chiar și ei [s-au întors ]să fie cu israeliții care [erau] cu Saul și cu Ionatan.
22De asemenea, toți bărbații lui Israel care se ascunseseră în muntele Efraim, [când] au auzit că filistenii au fugit, chiar și ei i-au urmărit necontenit în bătălie.
23Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi; și bătălia a trecut înspre Bet-Aven.
24¶ Și bărbații lui Israel erau tulburați în acea zi, fiindcă Saul conjurase poporul, spunând: Blestemat [fie] omul care mănâncă mâncare până seara, [până] mă voi răzbuna de dușmanii mei. Astfel că nimeni din popor nu a gustat mâncare.
25Și toți [cei] ai țării au intrat într-o pădure și era miere pe pământ.
26Și când poporul a intrat în pădure, iată, mierea picura; dar nimeni nu și-a dus mâna la gură, pentru că poporul s-a temut de jurământ.
27Dar Ionatan nu auzise când tatăl său poruncise poporului cu jurământ; de aceea și-a întins capătul toiagului care [era] în mâna sa și l-a înmuiat într-un fagure de miere și și-a dus mâna la gură; și ochii i s-au luminat.
28Atunci a răspuns unul din popor și a zis: Tatăl tău cu strictețe a poruncit poporului cu un jurământ, spunând: Blestemat [fie] omul care mănâncă [ceva] mâncare astăzi. Și poporul era obosit.
29Atunci Ionatan a spus: Tatăl meu a tulburat țara; vedeți, vă rog, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din această miere.
30Cu cât mai mult poporul, dacă ar fi mâncat astăzi liber din prada dușmanilor săi, pe care a găsit-[o]? Nu ar fi fost acum un mai mare măcel între filisteni?
31Și au lovit pe filisteni în acea zi de la Micmaș până la Aialon; și poporul era foarte obosit.
32Și poporul s-a năpustit asupra prăzii și au luat oi și boi și viței și [i]-au înjunghiat pe pământ; și poporul a mâncat cu sânge.
33Atunci i-au spus lui Saul, spunând: Iată, poporul păcătuiește împotriva DOMNULUI, în aceea că mănâncă cu sânge. Și el a spus: Ați călcat legea; rostogoliți-mi acum o piatră mare.
34Și Saul a spus: Răspândiți-vă printre popor și spuneți-le: Aduceți-mi aici fiecare boul său și fiecare oaia sa și înjunghiați-[le] aici și mâncați; și nu păcătuiți împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge. Și tot poporul a adus în noaptea aceea fiecare boul său și [i]-au înjunghiat acolo.
35Și Saul a zidit un altar DOMNULUI; acela a fost primul altar pe care l-a zidit el DOMNULUI.
36¶ Și Saul a spus: Să coborâm după filisteni noaptea și să îi prădăm până la lumina dimineții; și să nu lăsăm niciun om dintre ei. Iar ei i-au spus: Fă tot ce ți se pare bine. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37Și Saul a cerut sfat de la Dumnezeu: Să cobor după filisteni, îi vei da în mâna lui Israel? Dar el nu i-a răspuns în acea zi.
38Și Saul a spus: Apropiați-vă aici, toți mai marii poporului și discerneți și vedeți prin cine a fost [făcut ]acest păcat astăzi.
39Fiindcă, [precum ]DOMNUL, care salvează pe Israel, trăiește, dacă ar fi prin Ionatan, fiul meu, va muri. Dar nu [a fost ]niciun om din tot poporul [care ]să îi răspundă.
40Atunci a spus către tot Israelul: Stați voi de o parte și eu și Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Și poporul a spus lui Saul: Fă ce ți se pare bine.
41De aceea Saul a spus DOMNULUI Dumnezeul lui Israel: Dă un [sorț ]întreg. Și Saul și Ionatan au fost aleși; dar poporul a scăpat.
42Și Saul a spus: Aruncați [sorți ]între mine și Ionatan, fiul meu. Și Ionatan a fost ales.
43Atunci Saul i-a spus lui Ionatan: Spune-mi ce ai făcut. Și Ionatan i-a spus și a zis: Am gustat doar puțină miere cu capătul toiagului care [era] în mâna mea [și,] iată, voi muri.
44Și Saul a răspuns: Astfel să facă Dumnezeu și încă mai mult; fiindcă vei muri negreșit, Ionatane.
45Și poporul a spus lui Saul: Să moară Ionatan, care a lucrat această mare salvare în Israel? Nicidecum; [precum] DOMNUL trăiește, niciun fir de păr din capul său nu va cădea la pământ, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu. Astfel poporul l-a salvat pe Ionatan, încât nu a murit.
46Și Saul a încetat să urmărească pe filisteni; și filistenii au mers la locul lor.
47¶ Astfel Saul a luat împărăția peste Israel și a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi de fiecare parte, împotriva Moabului și împotriva copiilor lui Amon și împotriva Edomului și împotriva împăraților din Țoba și împotriva filistenilor; și oriunde se întorcea, [îi ]chinuia.
48Și a adunat o oștire și a lovit pe amaleciți și a eliberat pe Israel din mâinile celor care îl jefuiau.
49Și, fiii lui Saul au fost: Ionatan și Ișvi și Malchișua; și numele celor două fiice ale sale [erau acestea]: numele celei întâi născute, Merab, și numele celei mai tinere, Mical;
50Și numele soției lui Saul [era] Ahinoam, fiica lui Ahimaaț; și numele căpeteniei oștirii sale [era] Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51Și Chiș [era] tatăl lui Saul; și Ner, tatăl lui Abner, [era ]fiul lui Abiel.
52Și a fost război greu împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul; și când Saul vedea vreun bărbat tare, sau vreun viteaz, îl lua la el.