1Şi s-a întâmplat după aceste lucruri, [că ]Nabot izreelitul avea o vie în Izreel, care [era] în Izreel, lângă palatul lui Ahab, împăratul Samariei.
2Şi Ahab i-a vorbit lui Nabot, spunând: Dă-mi via ta, pentru a o avea ca grădină de verdeţuri, pentru că aceasta [este] aproape de casa mea; şi îţi voi da pentru ea o vie mai bună decât ea; [sau], dacă ţi se pare bine, îţi voi da valoarea ei în bani.
3Şi Nabot i-a spus lui Ahab: Departe fie de DOMNUL, ca eu să îţi dau moştenirea părinţilor mei.
4Şi Ahab a intrat în casa lui trist şi nemulţumit din cauza cuvântului pe care Nabot izreelitul i-l vorbise, pentru că spusese: Nu îţi voi da moştenirea părinţilor mei. Şi s-a culcat pe patul său şi şi-a întors faţa şi a refuzat să mănânce pâine.
5¶ Dar Izabela, soţia lui, a venit la el şi i-a spus: De ce este duhul tău atât de trist încât nu mănânci pâine?
6Iar el i-a zis: Pentru că am vorbit lui Nabot izreelitul şi i-am spus: Dă-mi via ta pentru bani; sau altfel, dacă îţi place, îţi voi da [o] [altă] vie pentru aceasta; şi el a răspuns: Nu îţi voi da via mea.
7Şi Izabela, soţia sa, i-a zis: Nu guvernezi tu acum împărăţia lui Israel? Ridică-te [şi] mănâncă pâine şi inima să îţi fie veselă; eu îţi voi da via lui Nabot izreelitul.
8Astfel, ea a scris scrisori în numele lui Ahab şi [le-]a sigilat cu sigiliul său şi a trimis scrisorile la bătrânii şi la nobilii care [erau] în cetatea lui, locuind cu Nabot.
9Şi ea a scris în scrisori, spunând: Proclamaţi un post şi înălţaţi pe Nabot printre oameni;
10Şi puneţi doi oameni, fii ai lui Belial, înaintea lui, pentru a aduce mărturie împotriva lui, spunând: Tu ai blasfemiat pe Dumnezeu şi pe împărat. Şi [apoi ]scoateţi-l şi împroşcaţi-l cu pietre încât să moară.
11Şi oamenii cetăţii lui, bătrânii şi nobilii care erau locuitorii cetăţii lui, au făcut precum Izabela a trimis la ei [şi] precum [era] scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
12Ei au proclamat un post şi l-au înălţat pe Nabot printre oameni;
13Şi au intrat doi oameni, copii ai lui Belial, şi au stat în picioare înaintea lui; şi oamenii lui Belial au mărturisit împotriva lui, împotriva lui Nabot, în prezenţa poporului, spunând: Nabot a blasfemiat pe Dumnezeu şi pe împărat. Apoi l-au scos din cetate şi l-au împroşcat cu pietre, încât el a murit.
14Atunci au trimis la Izabela, spunând: Nabot a fost împroşcat cu pietre şi este mort.
15Şi s-a întâmplat, când Izabela a auzit că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi era mort, că Izabela i-a spus lui Ahab: Ridică-te, i-a în stăpânire via lui Nabot izreelitul, pe care a refuzat să ţi-o dea pentru bani, pentru că Nabot nu mai este în viaţă, ci [este] mort.
16Şi s-a întâmplat, când Ahab a auzit că Nabot era mort, că Ahab s-a ridicat să coboare în via lui Nabot izreelitul, pentru a o lua în stăpânire.
17Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Ilie tişbitul, spunând:
18Ridică-te, coboară pentru a-l întâlni pe Ahab, împăratul lui Israel, care [este] în Samaria; iată, [el este] în via lui Nabot, unde a coborât pentru a o lua în stăpânire.
19Şi să îi vorbeşti, spunând: Astfel spune DOMNUL: Ai ucis şi ai şi luat de asemenea în stăpânire? Şi să îi vorbeşti, spunând: Astfel spune DOMNUL: În locul unde câinii au lins sângele lui Nabot vor linge câinii sângele tău, chiar pe al tău.
20Şi Ahab i-a spus lui Ilie: M-ai găsit, o duşmanul meu? Iar el i-a răspuns: [Te]-am găsit, pentru că te-ai vândut pentru a lucra [ce este] rău în ochii DOMNULUI.
21Iată, voi aduce răul asupra ta şi voi îndepărta posteritatea ta şi voi stârpi din Ahab pe cel care urinează la perete şi[ ]pe cel închis şi pe cel rămas în Israel,
22Şi voi face casa ta precum casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi precum casa lui Baaşa, fiul lui Ahiia, pentru provocarea cu care [m]-ai provocat la mânie şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.
23Şi despre Izabela de asemenea a vorbit DOMNUL, spunând: Câinii o vor mânca pe Izabela lângă zidul de la Izreel.
24Pe cel ce moare din Ahab în cetate câinii îl vor mânca; şi pe cel ce moare în câmp, îl vor mânca păsările cerului.
25Dar nu fusese nimeni asemenea lui Ahab, care să se fi vândut pentru a lucra stricăciune în ochii DOMNULUI, pe care Izabela, soţia sa, îl stârnea.
26Şi a lucrat cu groaznică urâciune în urmarea idolilor, conform cu toate [lucrurile] pe care le-au făcut amoriţii, pe care DOMNUL îi alungase dinaintea copiilor lui Israel.
27Şi s-a întâmplat, după ce Ahab a auzit aceste cuvinte, că şi-a rupt hainele şi a pus sac pe carnea lui şi a postit şi s-a culcat în sac şi umbla încet.
28Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Ilie tişbitul, spunând:
29Vezi cum s-a umilit Ahab înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi aduce răul în zilele sale; [ci ]în zilele fiului său voi aduce răul asupra casei lui.