1Şi Ahab i-a istorisit Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese cu sabia pe toţi profeţii.
2Atunci Izabela a trimis un mesager la Ilie, spunând: Astfel să [îmi] facă dumnezeii şi încă mai mult, dacă nu îţi fac viaţa ta ca viaţa unuia dintre ei, mâine pe timpul acesta.
3Şi când el a văzut [aceasta], s-a ridicat şi a mers [pentru a-şi salva] viaţa şi a venit la Beer-Şeba, care [aparţine ]de Iuda, şi a lăsat pe servitorul său acolo.
4Iar el a mers în pustiu cale de o zi şi a ajuns şi a şezut sub un ienupăr; şi a cerut ca sufletul lui să moară şi a spus: Este destul; acum, DOAMNE, ia-mi viaţa, pentru că nu [sunt] mai bun decât părinţii mei.
5Şi s-a culcat şi pe când dormea sub un ienupăr, iată, un înger l-a atins şi i-a spus: Scoală-te [şi ]mănâncă.
6Şi s-a uitat şi, iată, [era] o turtă coaptă pe cărbuni şi un urcior cu apă la capul său. Şi a mâncat şi a băut şi s-a culcat din nou.
7Şi îngerul DOMNULUI a venit din nou, a doua oară, şi l-a atins şi a spus: Scoală-te [şi ]mănâncă; deoarece călătoria ta [este] prea mare pentru tine.
8Şi s-a sculat şi a mâncat şi a băut şi a mers în puterea mâncării aceleia patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
9¶ Şi a intrat acolo într-o peşteră şi a rămas toată noaptea acolo; şi, iată, cuvântul DOMNULUI [a venit] la el şi i-a spus: Ce faci tu aici, Ilie?
10Şi el a spus: Am fost foarte gelos pentru DOMNUL Dumnezeul oştirilor; deoarece copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale şi au ucis cu sabia pe profeţii tăi; şi eu, numai eu, am rămas; şi ei mă caută să îmi ia viaţa.
11Iar el a spus: Ieşi şi stai în picioare pe munte înaintea DOMNULUI. Şi, iată, DOMNUL a trecut şi un vânt mare şi puternic a despicat munţii şi a sfărâmat în bucăţi stâncile înaintea DOMNULUI, [dar ]DOMNUL nu [era] în vânt; şi după vânt, un cutremur, [dar] DOMNUL nu [era] în cutremur.
12Şi după cutremur, un foc, [dar ]DOMNUL nu [era] în foc; şi după foc o voce blândă, şoptită.
13Şi s-a întâmplat când Ilie a auzit [aceasta], că şi-a înfăşurat faţa în mantaua sa şi a ieşit şi a stat în picioare la intrarea peşterii. Şi, iată, [a ajuns ]la el o voce care a spus: Ce faci tu aici, Ilie?
14Iar el a spus: Am fost foarte gelos pentru DOMNUL Dumnezeul oştirilor, deoarece copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale şi au ucis cu sabia pe profeţii tăi; şi eu, numai eu, am rămas; şi ei mă caută să îmi ia viaţa.
15Iar DOMNUL i-a zis: Du-te, întoarce-te pe calea ta către pustiul Damascului; şi când ajungi, să ungi pe Hazael [să fie ]împărat peste Siria;
16Şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, să îl ungi [să fie] împărat peste Israel; şi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, să îl ungi [să fie] profet în locul tău.
17Şi se va întâmpla, [că] pe cel care scapă de sabia lui Hazael îl va ucide Iehu; şi pe cel care scapă de sabia lui Iehu îl va ucide Elisei.
18Totuşi, [mi]-am lăsat şapte mii în Israel, toţi genunchii ce nu s-au plecat înaintea lui Baal şi fiecare gură care nu l-a sărutat.
19¶ Astfel, el s-a depărtat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, care ara [cu] douăsprezece juguri [de boi ]înaintea lui şi el cu al doisprezecelea; şi Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste el.
20Şi el a lăsat boii şi a alergat după Ilie şi a spus: Lasă-mă, te rog, să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi [apoi ]te voi urma. Iar el i-a spus: Du-te, întoarce-te: fiindcă[ ]ce ţi-am făcut?
21Şi el s-a întors de la el şi a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat şi a fiert carnea lor cu uneltele boilor şi a dat poporului şi ei au mâncat. Apoi s-a ridicat şi a mers după Ilie şi i-a servit.