1Şi s-a întâmplat, că [după] multe zile, cuvântul DOMNULUI a venit la Ilie în anul al treilea, spunând: Du-te, arată-te lui Ahab; şi voi trimite ploaie pe pământ.
2Şi Ilie a mers să se arate lui Ahab. Şi [era] o foamete aspră în Samaria.
3Şi Ahab l-a chemat pe Obadia, care [era] guvernatorul casei [sale]. (Şi Obadia se temea mult de DOMNUL;
4Fiindcă s-a întâmplat[, ]când Izabela a stârpit pe profeţii DOMNULUI, că Obadia a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi apă.)
5Şi Ahab i-a spus lui Obadia: Du-te în ţară, la toate fântânile de apă şi la toate pâraiele; poate găsim iarbă pentru a salva caii şi catârii, ca să nu pierdem toate animalele.
6Astfel, şi-au împărţit ţara între ei pentru a trece prin ea; Ahab a mers pe o cale, singur, şi Obadia a mers pe altă cale, singur.
7Şi pe când Obadia era pe cale, iată, Ilie l-a întâlnit; şi el l-a recunoscut şi a căzut cu faţa la pământ şi a spus: Tu [eşti], domnul meu Ilie?
8Şi el i-a răspuns: Eu [sunt]; du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie [este aici].
9Şi el a spus: Cu ce am păcătuit eu, ca să dai pe servitorul tău în mâna lui Ahab, ca să mă ucidă?
10[ Precum] DOMNUL Dumnezeul tău trăieşte, nu este naţiune sau împărăţie, la care domnul meu nu a trimis să te caute; şi când ei spuneau: Nu [este] [acolo]; el lua un jurământ de la împărăţie sau naţiune, că nu te-au găsit.
11Şi acum tu spui: Du-te,[ ]spune domnului tău: Iată, Ilie [este aici].
12Şi se va întâmpla, [imediat ce ]eu voi pleca de la tine, că Duhul DOMNULUI te va duce nu ştiu unde; şi [astfel, ]când vin şi îi spun lui Ahab şi el nu te va găsi, că mă va ucide; dar eu, servitorul tău, mă tem de DOMNUL din tinereţea mea.
13Nu i s-a spus domnului meu ce am făcut când Izabela a ucis pe profeţii DOMNULUI, cum am ascuns o sută de bărbaţi dintre profeţii DOMNULUI, câte cincizeci într-o peşteră şi i-am hrănit cu pâine şi apă?
14Şi acum tu spui: Du-te,[ ]spune domnului tău: Iată, Ilie [este aici]; şi el mă va ucide.
15Şi Ilie a spus: [Precum] DOMNUL oştirilor trăieşte, înaintea căruia stau în picioare, în această zi mă voi arăta negreşit lui.
16Astfel Obadia a mers să îl întâlnească pe Ahab şi i-a spus; şi Ahab a mers să îl întâlnească pe Ilie.
17¶ Şi s-a întâmplat, când Ahab l-a văzut pe Ilie, că Ahab i-a spus: [Eşti] tu cel care tulbură pe Israel?
18Iar el a răspuns: Nu eu am tulburat pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, în aceea că aţi părăsit poruncile DOMNULUI şi tu ai urmat Baalilor.
19De aceea acum, trimite [şi ]adună la mine tot Israelul pe muntele Carmel şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai dumbrăvilor, care mănâncă la masa Izabelei.
20Astfel, Ahab a trimis la toţi copiii lui Israel şi a adunat profeţii la muntele Carmel.
21¶ Şi Ilie a venit la tot poporul şi a spus: Până când veţi şchiopăta voi între două opinii? Dacă DOMNUL [este] Dumnezeu, urmaţi-l pe el; dar dacă [este ]Baal, [atunci ]urmaţi-l pe el. Şi poporul nu i-a răspuns un cuvânt.
22Atunci a spus Ilie poporului: Eu, numai eu, am rămas profet al DOMNULUI; dar profeţii lui Baal [sunt] patru sute cincizeci de bărbaţi.
23Să ni se dea de aceea doi tauri; şi ei să îşi aleagă un taur pentru ei şi să îl taie bucăţi şi să [îl] pună pe lemne şi să nu pună foc [dedesubt]; şi eu voi pregăti celălalt taur şi [îl] voi pune pe lemne şi nu voi pune foc [dedesubt];
24Şi să chemaţi numele dumnezeilor voştri, iar eu voi chema numele DOMNULUI; şi Dumnezeul care răspunde prin foc, acela să fie Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns şi a zis: Bine spus.
25Şi Ilie a spus profeţilor lui Baal: Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-[l] întâi, pentru că voi [sunteţi] mulţi; şi chemaţi numele dumnezeilor voştri, dar să nu puneţi foc [dedesubt].
26Şi ei au luat taurul care le-a fost dat şi [l]-au pregătit; şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, spunând: Baale, ascultă-ne. Dar nu [a fost] nicio voce, nici nu a răspuns nimeni. Şi săreau pe altarul care fusese făcut.
27Şi s-a întâmplat la amiază, că Ilie i-a batjocorit şi a spus: Strigaţi cu voce tare, pentru că el [este] dumnezeu; fie vorbeşte, sau urmăreşte [ceva], sau este într-o călătorie, [sau] poate doarme şi trebuie trezit.
28Şi au strigat cu voce tare şi s-au tăiat după obiceiul lor cu săbii şi suliţe, până când sângele a ţâşnit pe ei.
29Şi s-a întâmplat, când miezul zilei a trecut şi ei au profeţit până la [timpul ]oferirii sacrificiului de [seară], că nu [a fost] nici voce, nici cineva care să răspundă, nici cineva care să dea ascultare.
30Şi Ilie a spus către tot poporul: Apropiaţi-vă de mine. Şi tot poporul s-a apropiat de el. Şi el a reparat altarul DOMNULUI care [era] dărâmat.
31Şi Ilie a luat douăsprezece pietre, conform numărului triburilor fiilor lui Iacob, către care cuvântul DOMNULUI a venit, spunând: Israel va fi numele tău;
32Şi cu pietrele a zidit un altar în numele DOMNULUI; şi a făcut un şanţ în jurul altarului, atât de mare încât să conţină două măsuri de sămânţă.
33Şi a pus lemnele în ordine şi a tăiat taurul în bucăţi şi [l]-a pus pe lemne şi a spus: Umpleţi patru vedre cu apă şi turnaţi-[o] pe ofranda arsă şi pe lemne.
34Şi a spus: Faceţi [aceasta ]a doua oară. Şi au făcut [aceasta ]a doua oară. Şi el a spus: Faceţi [aceasta ]a treia oară. Şi au făcut [aceasta ]a treia oară.
35Şi apa curgea împrejurul altarului şi el a umplut de asemenea şanţul cu apă.
36Şi s-a întâmplat, pe [timpul] ofrandei sacrificiului de [seară], că profetul Ilie s-a apropiat şi a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi al lui Israel, să se cunoască în această zi că tu [eşti] Dumnezeu în Israel şi [că] eu [sunt] servitorul tău şi [că] am făcut toate aceste lucruri la cuvântul tău.
37Ascultă-mă, DOAMNE, ascultă-mă, ca acest popor să ştie că tu [eşti] DOMNUL Dumnezeu şi [că] tu le-ai întors inima înapoi.
38Atunci focul DOMNULUI a căzut şi a mistuit ofranda arsă şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a supt apa care [era] în şanţ.
39Şi când tot poporul a văzut [aceasta, ]au căzut cu feţele la pământ; şi au spus: DOMNUL, el [este] singurul Dumnezeu; DOMNUL, el [este] singurul Dumnezeu.
40Şi Ilie le-a spus: Luaţi pe profeţii lui Baal; să nu scape niciunul dintre ei. Şi i-au luat; şi Ilie i-a coborât la pârâul Chişon şi i-a ucis acolo.
41¶ Şi Ilie i-a spus lui Ahab: Urcă-te, mănâncă şi bea, pentru că este zgomot de ploaie mare.
42Astfel Ahab s-a urcat să mănânce şi să bea. Şi Ilie s-a urcat pe vârful Carmelului; şi s-a plecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi,
43Şi a spus servitorului său: Urcă acum,[ ]priveşte spre mare. Şi el s-a urcat şi a privit şi a spus: Nu [este] nimic. Iar el a spus: Du-te din nou de şapte ori.
44Şi s-a întâmplat a şaptea oară, că el a spus: Iată, se ridică un nor mic din mare, ca o mână de om. Iar el a spus: Urcă-te [şi] spune lui Ahab: Pregăteşte-[ţi] [carul şi] coboară, ca să nu te oprească ploaia.
45Şi s-a întâmplat între timp, că cerul s-a înnegrit cu nori şi vânt şi a fost o ploaie mare. Şi Ahab s-a urcat [în carul său] şi a mers la Izreel.
46Şi mâna DOMNULUI a fost peste Ilie; şi el şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Ahab la intrarea în Izreel.