1Iar despre lucrurile sacrificate idolilor, știm că toți avem cunoaștere. Cunoașterea îngâmfă, dar dragostea creștină edifică.
2Și dacă cineva gândește că știe ceva, încă nu știe nimic așa cum ar trebui să știe.
3Dar dacă cineva îl iubește pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de el.
4De aceea cât despre a mânca lucrurile sacrificate idolilor, știm că un idol nu [este] nimic în lume și că nu [este] alt Dumnezeu decât [numai] unul singur.
5Căci chiar dacă sunt așa numiți dumnezei, fie în cer, fie pe pământ (așa cum sunt mulți dumnezei și mulți domni),
6Totuși pentru noi [este] un singur Dumnezeu Tatăl, din care [sunt] toate, și noi în el; și un singur Domn Isus Cristos, prin care [sunt] toate, și noi prin el.
7Însă nu [este] în fiecare om acea cunoaștere, fiindcă unii, conștientizând idolul până la această oră, mănâncă [aceasta ]ca ceva sacrificat unui idol; și conștiința lor, fiind slabă, este întinată.
8Dar mâncarea nu ne recomandă lui Dumnezeu; fiindcă nici dacă mâncăm, nu suntem mai buni, nici dacă nu mâncăm, nu suntem mai răi.
9Dar luați seama ca nu cumva în vreun fel această libertate a voastră să devină o piatră de cădere celor slabi.
10Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, șezând la masă în templul idolului, nu va fi încurajată conștiința lui, fiind slabă, să mănânce acele lucruri sacrificate idolilor?
11Și să piară prin cunoașterea ta fratele slab, pentru care a murit Cristos?
12Dar când păcătuiți astfel împotriva fraților și răniți conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Cristos.
13De aceea dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, cât va rămânea lumea, ca nu cumva să fac pe fratele meu să se poticnească.