1Fiți urmași ai mei, așa cum și eu [sunt] al lui Cristos.
2¶ Acum vă laud, fraților, că vă amintiți de mine în toate și țineți rânduielile precum vi [le]-am dat.
3Dar voiesc să știți că Cristos este capul fiecărui bărbat, și capul femeii [este] bărbatul, și capul lui Cristos [este] Dumnezeu.
4Fiecare bărbat care se roagă sau profețește, având capul acoperit, își dezonorează capul.
5Iar fiecare femeie care se roagă sau profețește, cu capul neacoperit, își dezonorează capul, fiindcă este unul și același lucru cu a fi rasă.
6Deoarece, dacă femeia nu este acoperită, să se și tundă de tot; dar dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă scurt sau rasă, să fie acoperită.
7Fiindcă un bărbat, într-adevăr, nu [este] dator să [își] acopere capul, întrucât el este chipul și gloria lui Dumnezeu, dar femeia este gloria bărbatului.
8Fiindcă nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat;
9Fiindcă bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10Din această cauză femeia [este] datoare să aibă autoritate peste capul [ei] din cauza îngerilor.
11Totuși, în Domnul, nici bărbatul nu este fără femeie, nici femeia fără bărbat.
12Fiindcă așa cum femeia [este] din bărbat, tot așa și bărbatul [este] prin femeie, iar toate din Dumnezeu.
13Judecați în voi înșivă, este cuvenit ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neacoperită?
14Nu vă învață chiar natura însăși că, dacă un bărbat are păr lung, este o rușine pentru el?
15Dar dacă o femeie are păr lung este o glorie pentru ea. Pentru că părul i-a fost dat pentru învelitoare.
16Dar dacă cineva pare a fi certăreț, noi nu avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.
17¶ Acum, în ceea ce vă spun, nu [vă] laud, pentru că vă adunați nu spre mai bine, ci spre mai rău.
18Fiindcă, întâi de toate, când vă adunați în biserică, aud că sunt dezbinări între voi; și în parte o cred.
19Fiindcă trebuie să fie și erezii printre voi, ca să fie arătați printre voi cei aprobați.
20De aceea când vă adunați în același loc, nu este [ca] să mâncați cina Domnului.
21Fiindcă la mâncare, fiecare își ia cina adusă de el, în fața [altuia]; și unul este flămând, iar altul este beat.
22Ce? Nu aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica lui Dumnezeu și îi faceți de rușine pe cei ce nu au? Ce să vă spun? Să vă laud în aceasta? Nu [vă] laud.
23Fiindcă am primit de la Domnul ce v-am și dat: Că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat pâine;
24Și după ce a adus mulțumiri, a frânt-[o] și a spus: Luați, mâncați, acesta este trupul meu, care este frânt pentru voi; faceți aceasta în amintirea mea.
25Tot astfel [a luat] și paharul după ce a mâncat, spunând: Acest pahar este testamentul cel nou în sângele meu; faceți aceasta, ori de câte ori [îl] beți, în amintirea mea.
26Fiindcă ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din acest pahar, arătați moartea Domnului până vine el.
27De aceea oricine mănâncă pâinea aceasta și bea paharul Domnului în mod nedemn, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.
28Dar omul să se cerceteze pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar.
29Fiindcă cel ce mănâncă și bea în mod nedemn, își mănâncă și bea propria lui condamnare, [dacă] nu deosebește trupul Domnului.
30Din cauza aceasta între voi [sunt] mulți slabi și bolnavi și mulți dorm.
31Căci dacă ne-am judeca pe noi înșine, nu am fi judecați.
32Dar când suntem judecați, suntem disciplinați de Domnul, ca să nu fim condamnați cu lumea.
33De aceea, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați-vă unii pe alții.
34Și dacă flămânzește cineva, să mănânce acasă; ca nu cumva să vă adunați pentru condamnare. Iar restul [le] voi pune în ordine când voi veni.