📖 Psalmi 104
-
1
Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
-
2
Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
-
3
Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.
-
4
Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
-
5
Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
-
6
Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
-
7
dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
-
8
suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.
-
9
Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
-
10
Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
-
11
Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
-
12
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
-
13
Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
-
14
Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:
-
15
vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.
-
16
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.
-
17
În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
-
18
munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
-
19
El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.
-
20
Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
-
21
puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
-
22
Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.
-
23
Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.
-
24
Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
-
25
Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
-
26
Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
-
27
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
-
28
Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
-
29
Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.
-
30
Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
-
31
În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
-
32
El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
-
33
Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
-
34
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
-
35
Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!