📖 Proverbe 8
-
1
Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
-
2
Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
-
3
şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
-
4
,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
-
5
Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
-
6
Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
-
7
Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
-
8
Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
-
9
Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
-
10
Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
-
11
Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
-
12
Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
-
13
Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
-
14
Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
-
15
Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
-
16
Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
-
17
Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
-
18
Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
-
19
Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
-
20
Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
-
21
ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
-
22
Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
-
23
Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
-
24
Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
-
25
am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
-
26
cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
-
27
Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
-
28
cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
-
29
cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
-
30
eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
-
31
jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
-
32
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
-
33
Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
-
34
Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
-
35
Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
-
36
Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.