1Isus a luat cuvîntul, şi le -a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:
2,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.
3A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n'au vrut să vină.
4A trimes iarăş alţi robi, şi le -a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: ,,Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.`
5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
6Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.
7Cînd a auzit împăratul s'a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le -a ars cetatea.
8Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiţi n'au fost vrednici de ea.
9Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari -i veţi găsi.`
10Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s'a umplut de oaspeţi.
11Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12,Prietene,` i -a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?` Omul acela a amuţit.
13Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: ,Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
14Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.``
15Atunci Fariseii s'au dus şi s'au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: ,,Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.
17Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?``
18Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: ,,Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19Arătaţi-Mi banul birului.`` Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).
20El i -a întrebat: ,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?``
21,,Ale Cezarului,`` I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!``
22Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.``
23În aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24,,Învăţătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să -i ridice urmaş.`
25Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n'avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.
27La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
28La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut -o de nevastă.
29Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31Cît priveşte învierea morţilor, oare n'aţi citit ce vi s'a spus de Dumnezeu, cînd zice:
32,Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.``
33Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
34Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s'au strîns la un loc.
35Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:
36,,Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?``
37Isus i -a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.``
38,,Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.
39Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`
40În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.``
41Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i -a întrebat:
42Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?`` ,,Al lui David``, I-au răspuns ei.
43Şi Isus le -a zis: ,,Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:
44,Domnul a zis Domnului Meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?
45Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?``
46Nimeni nu I -a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n'a îndrăznit nimeni să -I mai pună întrebări.