📖 Iov 7
-
1
Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
-
2
Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
-
3
aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.
-
4
Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
-
5
Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
-
6
Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
-
7
Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
-
8
Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
-
9
Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!
-
10
Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
-
11
De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.
-
12
Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
-
13
Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`
-
14
atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.
-
15
Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!
-
16
Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!
-
17
Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,
-
18
să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?
-
19
Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
-
20
Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
-
21
Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``