📖 Iov 39
-
1
Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
-
2
Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
-
3
Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
-
4
Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
-
5
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
-
6
I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
-
7
El rîde de zarva cetăţilor,
-
8
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
-
9
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
-
10
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
-
11
Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
-
12
Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
-
13
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
-
14
Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
-
15
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
-
16
Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
-
17
Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
-
18
Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
-
19
Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
-
20
Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
-
21
Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
-
22
îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
-
23
Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
-
24
fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
-
25
La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
-
26
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
-
27
Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
-
28
El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
-
29
De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
-
30
Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.