📖 Iov 27
-
1
Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, şi a zis:
-
2
,,Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
-
3
că atîta vreme cît voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
-
4
buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.
-
5
Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
-
6
Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
-
7
Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi protivnicul meu ca cel nelegiuit!
-
8
Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?
-
9
Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el?
-
10
Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
-
11
Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
-
12
Dar voi le cunoaşteţi, şi sînteţi de acelaş gînd; pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
-
13
Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
-
14
Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne.
-
15
Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu -i plîng.
-
16
Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, -
-
17
el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
-
18
Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi -o face un străjer.
-
19
Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit.
-
20
Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.
-
21
Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.
-
22
Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
-
23
Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui.