📖 Iov 24
-
1
Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
-
2
Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
-
3
iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
-
4
îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
-
5
Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.
-
6
Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
-
7
Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
-
8
Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.
-
9
Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.
-
10
Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;
-
11
în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;
-
12
în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
-
13
Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
-
14
Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
-
15
Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.
-
16
Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.
-
17
Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.
-
18
Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!
-
19
Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
-
20
Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
-
21
el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...
-
22
Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
-
23
El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
-
24
S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.
-
25
Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``