📖 Iov 17
-
1
Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.
-
2
Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
-
3
Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
-
4
Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.
-
5
Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
-
6
M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!
-
7
Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.
-
8
Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
-
9
Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.
-
10
Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
-
11
Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...
-
12
Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!
-
13
Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;
-
14
cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`
-
15
Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
-
16
Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``